Diviziunea celulara

Multitudinea descoperirilor genetice au medernizat stiinta despre viata si au impus-o, prefigurandu-i un nou viitor.Abordarea ereditatii la nivel molecular a fost posibila in urma descoperirii rolului si structurii acizilor nucleici (ADN si ARN), a mecanismelor transmiterii informatiei genetice, a ribozomilor si rolul acestora in sinteza proteinelor, a descifrarii codului genetic, a izolarii genei si sintezei artificiale a acizilor nucleici si a genei etc.

Celula este unitatea de organizare a materiei vii si de constructie a oricarui organism viu; indiferent de modul de reproducere a organismelor. Cercetarile efectuate in ultimele decenii au elucidat multe aspecte legate de structura si functiile celulei. Ea este privita ca o unitate morfofunctionala si genetica fundamentala a materiei vii. Descoperirea celulei a fost realizata de Robert Hooke in anul 1665, care a studiat la microscop sectiuni din tulpina de pluta.

In anul 1661, Marcello Malpighi constata ca organismele animale cat si vegetale sunt alcatuite din celule. Botanistul Schleiden si zoologul T. Schwann au fundamentat o teorie unitara celulara, recunoscand celula ca unitate structurala a materiei vii. C. Nageli a stabilit rolul procesului de diviziune in inmultirea celulei, iar R.L.C. Virchow elaboreaza teoria celulara in patologie potrivit careia celula nu poate proveni decat din celule preexistente.

Celula reprezinta o masa restransa de substanta vie, protoplasma, care in mod obisnuit contine citoplasma si nucleu sau material nuclear. Ea este delimitata de mediul ambiant prin membrana plasmatica. La plante celula prezinta in plus la exterior un perete celular format din celuloza sau chitina. Celula poate avea forme, dimensiuni si marimi variate si poate indeplini functii fundamentale si speciale. In ceea ce priveste numarul lor, organismele pot fi uni sau pluri celulare. De fapt, ceea ce determina forma si proprietatile unui organism este numarul celulelor, diversitatea tipurilor, si dispozitia lor.

Forma celulelor poate fi sferica, cilindrica, alungita, prismatica, stelata, etc. Dimensiunile celulei variaza in functie de specie, de tesut, de cantitatea de informatie ereditara, la plante, de exemplu, variaza de la 0.2-2.5m (la bacterii ) pana la 50 cm (la urzica chinezeasca); la animale de la 4m pana la 150 cm la unele celule nervoase masurate cu prelungirile lor. Unele celule au functii deosebit de specializate: de exemplu capacitatea de contractie la muschi, de fotosinteza la plantele verzi,s.a.m.d. Ea e sediul proceselor vitale fundamentale: nutritia, respiratia, cresterea si reproducerea.

Membrana celulara e o structura specializata care limiteaza selectiv, cantitativ si calitativ, schimburile dintre mediul intra si extra celular, mentinand constant compozitia mediului intern. In cintoplasma sunt localizate majoritatea functiilor celulei, ea fiind heterogena, cuprinzand o masa hialina fundamentala (matricea/ hialoplasma) si un sistem de structuri, membrane, filamente, granule care reprezinta particule functionale sau organite: mitocondri, lizozomi, aparat Golgi, ribozomi-granulele lui Palade, reticul endoplasmatic, etc Nucleul este o structura indispensabila pentru viata celulei, fiind delimitat de exterior de membrana nucleara care cuprinde nucleoplasma si unele structuri refringente: nucleoli si cromatina din care sunt formati cromozomii. Celulele fara nucleu au o capacitate limitata de crestere si nu se divid.