Doina populara

Este o doină de haiducie în care poetul anonim îşi exprimă în mod direct admiraţia faţă de vitejia şi curajul haiducului, faţă de dorinţa arzătoare a acestuia de a participa alături de cei care luptă pentru libertatea socială şi naţională.

Pentru faptul că în conţinutul lor este folosit cuvântul „frunză” cu derivatele sale, doinele au fost numite „cântece de frunză”.Şi această doină conţine acest cuvânt constituind de altfel începutul celor două părţi ale creaţiei, Prima parte începând cu „Frunză verde maghiran” si cealaltă cu „Frunză verde păducel”.

Doina este localizată prin câteva elemente ( Mehedinţi, Olt, Tudor) în zona Mehedinţului în timpul revoluţiei lui T.Vladimirescu la 1decembrie 1821.În prima parte eul liric, se confesează, îşi dezvăluie originea marcată de o latură reală, dar şi de una fabuloasă izvorâtă din comuniunea omului cu natura.
Tânărul a fost scăldat în Olt, frecat cu busuioc ca să capete putere şi rezistenţă de la natură. Ca dovadă el va devenii un tânăr viteaz, curajos care va lupta pentru cei săraci, dar şi pentru libertatea naţională a tării.

Trecerea de la o parte la alta a doinei se face cu ajutorul exclamaţiei retorice „aoleo ce foc de dor” prin care eul liric îşi exprimă bucuria şi speranţa că va avea posibilitatea să se alăture pandurilor lui Tudor.

Partea a doua începe cu expresia „Frunză verde păducel” şi evidenţiază adeziunea totală a haiducului faţă de mişcarea lui T.Vladimirescu în slujba căreia îşi va pune toate calităţile ( curaj, pricepere de a mânui armele, rapiditate în luptă, spirit de sacrificiu.)