Domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale

Dreptul de proprietate privata al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, daca legea nu dispune altfel. Domeniul privat, nefiind afectat unui uz sau interes public nu este supus unui regim juridic special si el nu mai trebuie protejat, asa cum este cazul domeniului public. In consecinta, domeniul privat este alienabil si prescriptibil, insa aceste bunuri sunt inaccesibile, ceea ce inseamna ca acestea nu pot fi urmarite de catre creditorii administratiei si lor nu li se poate aplica executia silita, respectiv ele nu pot constitui o garantie pentru plata datoriilor administratiei [1].

Achizitionarea de bunuri pentru domeniul privat se poate face dupa regulile dreptului comun prin cumparare sau prin acceptarea de legate sau donatii, cu respectarea conditiilor impuse de lege. Statul sau unitatile administrativ-teritoriale nu au la dispozitie moduri de dobandire exceptionale cum ar fi exproprierea pentru cauza de utilitate publica sau rechizitia. Totusi, si pentru domeniul privat exista un mod special de achizitionare care sta la dispozitia particularilor, si anume, potrivit art. 477, 646 si 680 din Codul civil, intra in domeniul privat al statului, bunurile vacante si fara stapan.

In literatura juridica interbelica s-a aratat ca in mod gresit in art. 477 Cod civil se stabileste ca averile vacante si fara stapan sunt ale domeniului public, deoarece acestea nu pot intra decat in domeniul privat al statului, ele nefiind afectate unui interes general, numai daca administratia, ulterior, le-ar afecta unui interes general, ele ar intra in domeniul public. [2]Din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale fac parte si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil , cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat.Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.