Domeniul public si domeniul privat

Intr-o prima opinie, profesorul Paul Negulescu si profesorul Constantin C. Rarincescu arata ca prin domeniu "se intelege totalitatea bunurilor mobile si imobile apartinand statului, judetului sau comunei, intrebuintate pentru satisfacerea intereselor generale" [1]. In consecinta, autorul distingea doua categorii de domenii: un domeniu public supus la reglementari si procedee de drept public, si un domeniu privat supus, in principiu, la reguli de drept privat, asemanatoare cu acelea la care este supusa proprietatea particulara [2].

Toate bunurile mobile si imobile afectate unui serviciu public, si utilizate de acesta pentru satisfacerea interesului general apartin domeniului public. Din cauza afectarii unui serviciu public ele sunt inalienabile si imprescriptibile, deoarece bunurile din domeniul privat, se sustine in aceeasi opinie, nu sunt afectate unui serviciu public, nu sunt inalienabile si imprescriptibile. O a doua opinie asupra distinctiei dintre domeniul public si domeniul privat era sustinuta de o parte dintre civilisti, cum ar fi de exemplu profesorul Aurelian Ionascu [3].

In aceasta opinie se recunoaste administratiei un drept de proprietate asupra domeniului public si se acrediteaza ideea ca si bunurile din domeniul public sunt susceptibile de proprietate privata. Domeniul public s-ar alcatui din bunurile care sunt afectate uzului tuturor si se caracterizeaza prin faptul ca sunt inalienabile si imprescriptibile, spre deosebire de bunurile din domeniul privat al administratiei, care sunt afectate folosintei tuturor si sunt alienabile si prescriptibile.

Intr-o a treia opinie, profesorul Erast Diti Tarangul sustinea ca administratia are nevoie, pentru girarea serviciului public, de bunuri mobile si imobile [4]. Aceste bunuri, care fac parte din patrimoniul administratiei constituie domeniul administrativ. In aceasta opinie, domeniul administrativ este constituit numai din bunurile mobile si imobile, nu si din drepturile subiective si valorile in numerar ale administratiei, desi si acestea fac parte din patrimoniul administratiei.