Doricul, ionicul si corinticul

Trimis la data: 2009-05-30
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 7
Nota: 7.63 / 10
Downloads: 0
Autor: Dorian Munteanu
Dimensiune: 20kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Despre nici un gen literar nu s-a discutat, in ultima suta de ani, mai mult; si nici unul nu s-a dovedit mai capabil sa suporte - fara sa se destrame - atatea interpretari contradictorii, sau chiar paradoxale. Si nu numai cand a fost vorba de a-l defini, dar chiar si cand a fost vorba de a-i aproxima natura, mijloacele si scopul. Nu exista consens in nici o privinta. Nici macar in privinta datei de nastere, care e probabil mai controversata decat a oricarei specii sau gen. Pentru unii, "Iliada" sau "Eneida" sunt romanele celor vechi; pentru altii, intaiul roman sunt abia les chansons de geste , pentru a treia categorie, ar fi fara sens sa numim romane prozele anterioare secolului XVIII; in sfarsit, sunt destui care incep romanul cu Balzac.
Prin intermediul romanului, isi fac loc in literatura viata obisnuita, omul comun, cotidianul; romanul ofera cititorului - de ieri si de azi - o "mitologie", este adica o forma populara a imaginatiei. Ceea ce e curios si greu de elucidat teoretic, este ca toate aceste constatari se pot, in egala masura, documenta pe baza romanelor existente. Teoria romanului contine cateva contradictii in insesi premisele ei; a le inlatura inseamna a spulbera genul ca atare; a le accepta echivaleaza cu a face imposibila o explicatie coerenta. Iar daca, dupa toate acestea, mai luam in considerare si evolutia istorica a genului, dificultatile sporesc considerabil.

Ar fi oare mai firesc, in aceste conditii, sa renuntam cu totul la a vorbi despre roman in general, multumindu-ne cu romanele de care dispunem? Incepand cu Thibaudet si sfarsind cu nu stiu care critic actual, putini au renuntat, in ultima jumatate de secol, la a fixa romanele in solul unei teorii despre roman.Critica fiind o arta si nu o stiinta, ea poate si trebuie sa fie totusi distinsa de literatura, al carui "studiu sistematic" este. Ordinea trebuie facuta inainte de orice in limbaj. Oricine a rasfoit cateva studii despre roman si-ar putea face o idee de diversitatea, adesea contradictorie,a terminologiei folosite. Se remarca in general doua tendinte: una pe care as numi-o neglijenta si alta, pe care as numi-o pedanta.

Critica neglijenta mosteneste libertatile impresionalismului, limbajul lui boem, artistic, fermecator. Critica pedanta mosteneste rigiditatile pozitivismului de la sfarsitul secolului trecut, limbajul lui scrobit, stiintific, rebarbativ. Critica americana a mers pana la a deosebi un narator credibil de unul necredibil. In romanul vechi toti naratorii sunt din prima categorie (sau, cel putin asta este intentia autorilor, pe care cititorii nu o pun in discutie). In romanul mai nou, din contra, cei mai multi naratori sunt deliberat subminati, in autoritatea si in cinstea lor, de catre autori, care-si iau distante de ordin moral, filosofic, stilistic.

Pe de alta parte, din clipa in care romancierii descopera acest "joc" (aceasta strategie complexa), ei il folosesc si ca sa-si induca in eroare cititorii, punandu-le perspicacitatea la incercare in astfel de imprejurari, ei isi lipsesc cititorii de mijlocul de a distinge intre autor si narator. Sa admitem totusi, ca indispensabile, doua premise: si anume ca asa cum naratorul poate fi exhibat de autor, scos la iveala, "distantat" de el, tot astfel poate fi si tinut secret; si ca in orice roman, trebuie sa existe cineva care nareaza, indiferent de dorinta autorului de a dezvalui persoana care indeplineste acest rol sau de a nu ingadui o identificare.

Punand problema in acest fel, vom intelege ca naratorul este un procedeu retoric utilizat de autor si ca acest procedeu difera de la un tip de roman la altul. In literatura, nimic nu este in chip absolut natural. Ceea ce la un moment dat este considerat asa, devine in alta conjunctura artificial. Prezenta sau absenta naratorului, identificarea sau separarea lui de autor, investirea personajelor cu aceasta sarcina, toate acestea sunt procedee retorice, artificii, strategii. Distinctia dintre autor si narator trebuie pastrata ca o distanta si ca o tensiune: ideologica si stilistica.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.