Dragostea - eseu

Trimis la data: 2008-01-07
Materia: Psihologie
Nivel: Liceu
Pagini: 3
Nota: 7.19 / 10
Downloads: 11
Autor: Monica ursu
Dimensiune: 13kb
Voturi: 411
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Am ales dragostea ca subiect pentru acest referat, deoarece mi se pare că dragostea este cea care ne face umani, care ne diferenţiază de animale. Bineînţeles că şi unele animale se îndrăgostesc, cum ar fi porumbeii sau lebedele. Şi bineînţeles că şi unii oameni pot să devină animale.
Ar trebui să uităm deocamdată balivernele de genul „iubirea este totul”, „cineva acolo sus ne iubeşte” etc. şi să începem să ne iubim noi între noi. Şi aici mă refer la faptul că ar trebui să ne ajutăm reciproc şi, ceea ce mi se pare cel mai important, să ne respectăm, pentru că, după părerea mea, respectul este cel mai important şi de aici se naşte dragostea.
Am văzut la televizor acum un timp un reportaj despre un bătrân care a fost uitat de copiii lui, mai mult sau mai puţin intenţionat, şi care trăia de azi pe mâine într-o mizerie de nedescris, dar care totuşi a avut puterea să-i înţeleagă pe respectivii şi să-i ierte, spunând că aceştia sunt plecaţi în Canada şi au şi ei problemele lor acolo. Poate are dreptate, dar nu pot să cred că odată ce ai plecat în altă ţară o să-ţi fie greu să te întorci peste 3-4 ani cu ceva bani să-ţi ajuţi rudele aflate în impas. Ca o paranteză, nu cred că cei care pleacă dincolo şi care nu se întorc cu anii nu pot să facă lucrul acesta, ci nu vor. Şi cu asta am încheiat paranteza. De el îngrijea o vecină care putea doar să îi aducă masa de prânz şi să îi mai spele nişte haine din când în când.

Dintr-un apartament de 3 camere, el locuia numai într-una singură şi aceea arăta cam în felul următor: haine şi aşternuturi împrăştiate pe jos, mâncare împrăştiată, vase murdare, pantaloni plini de „mizerie”. Ca vas de toaletă avea un lighean pus sub un scaun fără şezut. Bătrânul ca persoană arăta aproape dezintegrat: pielea îi era mulată pe oase, cu unghiile netăiate (şi fără să exagerez, unghiile aveau vreo 2 cm lungime, atât la mâini, cât şi la picioare), pielea de la mâini era neagră în jurul tendoanelor etc. Cu toate acestea, el nu învinovăţea pe nimeni, şi tot ce îşi dorea era să nu mai fie singur. Acest caz m-a impresionat până la lacrimi.

În timpul emisiunii a vorbit cu nepotul său din Canada, pe care l-a văzut numai odată şi care acum este la facultate, şi acesta i-a spus că o să vină în curând să îl vadă şi să aibă grijă de el. Oare este adevărat sau au fost numai nişte minciuni? Vreau să sper că situaţia dânsului se va îndrepta şi că îi va fi mai bine cât mai repede. Poate par sumbru, sadic şi morbid, dar la oameni de genul acesta le-ar fi mai bine morţi decât să se chinuie într-o lume rea, crudă, nepăsătoare. Nu le-ar fi mai bine în ceruri, unde Dumnezeu are grijă de ei?

Întrebările mele sunt următoarele: De ce trebuie să se ajungă la situaţii din acestea într-o ţară care se vrea civilizată, care are aspiraţii la un statut european? De ce nu-i mai pasă nimănui de nimeni, nici chiar de rudele apropiate, şi toţi se gândesc numai la ei înşişi? Cât i-ar costa pe vecinii acestui om să pună mână de la mână să aibă grijă de acest om în fiecare lună? De ce nu face statul ceva pentru a-i proteja?

Aici ar fi loc de multe întrebări „De ce?”, dar atunci nu aş mai termina referatul vreodată. Stau şi mă întreb de ce atâta lipsă de respect faţă de bătrânii noştri, din moment ce ei reprezintă majoritatea populaţiei române. Se ştie doar că sporul natural este negativ, aşa că nu înţeleg unde este problema. Unele dintre sfaturile bătrânilor se mai pot aplica şi acum, iar mie mi se pare că aceştia se distrează mai bine ca tinerii. Toţi tinerii au început să se „americanizeze”, şi nu numai, ci întregul glob, iar acest lucru ne face să ne pierdem respectul faţă de tradiţiile şi valorile proprii şi, automat, faţă de seniorii noştri.
Dragostea se mai reflectă şi în alte cazuri, cum ar fi dragostea faţă de familie, oameni, animale şi, cea care mi se pare cea mai importantă, faţă de persoana iubită. În continuare, le voi dezbate pe rând.

Din păcate, nu pot să înţeleg cum într-o familie pot exista probleme. Doar o familie se întemeiază pe conceptul de iubire. Aşadar, cum pot bărbaţii să îşi bată soţiile; cum pot mamele să îşi maltrateze sau, mai rău, să îşi abandoneze copiii? Aceşti părinţi ar trebui pedepsiţi atât de societate, cât şi de Dumnezeu. Nu era mai bine în vremurile antice, când cei care greşeau erau bătuţi sau omorâţi cu pietre? Poate ar trebui să ne întoarcem la asemenea metode, pentru că văd că altfel nu se poate. La asemenea suflete nu le este frică de o lege sau de asistenţii sociali; nicidecum.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.