Drept Constitutinal

Drept Constitutional
Popor, naţiune, putere de stat, puteri publice
Categoria cea mai des întâlnită în teoria şi practica sistemelor constituţionale este categoria putere. Ea apare în exprimări nuanţate precum: putere politică, putere de stat, puteri politice, sau pur şi simplu putere. Fiind şi dovedindu-se a fi categoria-cheie în organizarea statală a societăţii umane, puterea (în sensul cuceririi sau aproprierii sale) a fost şi rămâne scopul fundamental al revoluţiilor, mişcărilor şi convulsiilor sociale.

Drept Constitutional
Uneori categoria putere este exprimată prin cea de suveranitate. Asemenea similitudini explică exprimările constituţionale. Astfel, constituţiile stabilesc că suveranitatea (unele adaugă naţională) sau puterea (puterile) aparţine (rezidă în) poporului.
Articolul 2 din Constituţia actuală a României, aşa cum a rezultat textul în urma revizuirii din 2003, stabileşte că „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, consti¬tuite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum".

Relaţia stat - putere de stat (puteri publice)
Statul nu este altceva decât organizarea statală a puterii poporului, este instituţionalizarea acestei puteri.
Dacă vorbim de stat sau de putere (puteri) de stat vorbim despre unul şi acelaşi lucru. De unde identitatea între exprimările autorităţi statale şi autorităţi ale puterii sau funcţiile statului şi funcţiile puterii.

În legătură cu exprimările putere politică şi putere de stat se impun de asemenea unele precizări. Ele pot evoca aceleaşi noţiuni, dar pot fi folosite şi pentru a evoca noţiuni ce se află într-o strânsă legătură, dar neconfundabile şi care privesc fenomenul general (complex) putere. Astfel dacă termenul politic desemnează caracterul social al puterii, exprimarea putere politică desemnează puterea poporului, naţiunii. Termenul politic poate desemna caracterul puterii unor formaţiuni, a unor asociaţii, al puterii partidelor. Puterile statale au şi ele trăsături politice, iar termenul politic la rândul său este nuanţat explicat.

Drept Constitutional
Într-o explicaţie simplă, puterea (puterile) statală este forma de organizare statală a puterii poporului (politice). Dacă această organizare se realizează prin mai multe grupe (categorii, autorităţi, puteri) de organe de stat, cu funcţii (împuterniciri) şi trăsături clar definite şi caracterizate prin autonomie organizatorică şi funcţională, precum şi prin echilibru reciproc şi colaborare, suntem în prezenţa separaţiei/echilibrului puterilor. Această stare este specifică sistemelor de guvernământ democratice. Dacă însă organizarea şi funcţionarea acestor organe de stat sunt caracte¬rizate prin centralism şi concentrare, suntem în prezenţa unicităţii puterii, stare specifică sistemelor de guvernământ totalitare.
Funcţia fundamentală a statului (puterilor) este de a exprima şi realiza ca voinţă general obligatorie (voinţă de stat) voinţa poporului.

Drept Constitutional
Trăsăturile generale ale puterii organizate statal. Deosebirile de alte puteri
Înţelegem prin trăsături generale ale puterii de stat acele caractere esenţiale şi comune tuturor tipurilor de putere de stat, care permit gruparea lor într-o noţiune generală şi care diferenţiază în acelaşi timp puterea de stat de orice alt fenomen. Pot fi identificate următoarele trăsături generale ale puterii de stat: 1) caracterul de putere; 2) putere de constrângere; 3) putere socială; 4) putere de a exprima şi realiza voinţa ca voinţă de stat; 5) caracterul organizat; 6) suveranitatea.

1. Caracterul de putere
Acest caracter general al puterii de stat, exprimând genul proxim în definirea puterii de stat, constă în aceea că puterea este o putinţă efectivă de a exprima şi realiza voinţa ca voinţă obligatorie pentru întreaga societate.
2. Puterea de stat este o putere de constrângere
Fiind o putere socială, puterea de stat se distinge în cadrul fenomenului putere prin faptul că este o putere de constrângere, în realizarea voinţei lor, guvernanţii apelează la un întreg arsenal de mijloace, folosind chiar constrângerea de stat împotriva celor care nu se supun.