Drept administrativ comparat

Drept administrativ comparat
Administraţia, în consecinţă, a devenit componenta puterii executive, care a fost separată de puterile legislative şi judecătorească.
În această schemă organizaţională, nu a mai rămas loc "guvernului", ca sursă independentă de putere, ci doar i-a rămas rolul de conducere, rol managerial în cadrul statului, sarcină ce ţine de domeniul administraţiei.
Principiul separaţiei puterilor a câştigat acces în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, în constituţiile Europei. Totuşi, această afirmaţie ar trebui interpretată adăugând că principiul a fost pus în practică cu diferite grade de stricteţe.

Ca o consecinţă, adesea a existat o discrepanţă între funcţiile reale şi realizarea puterilor. Acest lucru a condus la evoluţia diferitelor noţiuni ale administraţiei, una materială şi una organizaţională.
Administraţia publică în mod concret constituie activitatea administrativă şi, deci, conceptul concret de administraţie se concentrează pe specificul activităţii de stat administrative. Administraţia publică în sensul organizaţional este, pe de altă parte, totalitatea organelor administrative altele decât organele legislativului, ale sistemului judecătoresc şi guvernului. În toate sistemele juridice europene este posibilă distingerea cercetării pentru unirea diferitelor forme de exprimare a puterii statelor într-o singură definiţie şi, în acest fel, dându-se un contur conceptual "administraţiei".

Drept administrativ comparat
Foarte evidente sunt încercările de a da o definiţie satisfăcătoare în Franţa şi Germania. În Franţa, punctul de pornire pentru conceptul material de administraţie a fost separarea puterii în trei: legislaţie, administraţie plus guvernare şi jurisdicţie. Legiferarea stabileşte regulile generale ale organizării de stat: "Legifere c' est poser les regles generales qui regissent dans la communaute nationale l”ensemble des activites, privees ou publiques".

Pe de altă parte, "administraţia" este descrisă după cum urmează: "L' administration, elle assume une gestion: administrer, c' est accomplir la serie des actes que requiert, au fiI des ~ours, la poursuite d'un certain but. L'action administrative este donct tout a la fois, continue et concrete deux traits "par lesquels elle se distingue de l'activite legislative"".

Drept administrativ comparat
Puterea judecătorească este separată de administraţie în ,:eea ce priveşte relaţia acesteia cu dreptul: "Le juge a pur fonction d" appliquer le droit a la solution de litiges. ... L'administration est, elle aussi, soumise au droit, mais, contrairement au juge, elle agist de son propre mouvement, en dehors de toute contestation. D'autre part, le droit constitue pour elle une limite, non un but, elle agit dans le cadre du droit, mais non pas "seulement - comme le juge pour faire respecter le droit" ".

Pentru puterea judecătorească, legătura cu dreptul este '.m scop în sine; pentru administraţie, dreptul reprezintă limitele ::-ealizării unor scopuri care ţin atât de organizarea şi executarea legii, cât şi de gestiunea afacerilor statului sau ale colectivităţi lor Iacale.
Conceptul de "administraţie", distins astfel de "Iegislaţie" şi "jurisdicţie", are un corespondent suplimentar, în forma de "gouvernement". "Gouvemement" nu este înţeles ca o sursă independentă de putere, ci în sens de autoritate situată deasupra
administraţiei în termeni politici, şi fără a fi legal separat de administraţie, determină direcţiile de acţiune ale administraţiei.• În Franţa, definiţia precisă a termenului de "administration publique" a evoluat cu referinţă specială la domeniul dreptului administrativ. Acest termen a avut şi are relevanţă în mod special în distingerea între competenţele Curţilor administrative şi ale tribunalelor de drept comun.

Drept administrativ comparat
În secolul al XIX-lea, conceptul de "puissance publique" (autoritate publică) a fost cel mai proeminent; a existat o distincţie între "actes d'autorite", (actele de autoritate), care erau de competenţa "puissance publique" (autorităţi publice) şi "actes de gestion", care conţineau elemente ale dreptului privat.
Începând cu procesul "Blanco" (1873), în care "Tribunal des Conflicts" pentru prima dată s-a concentrat asupra criteriului de "service public" pentru a determina jurisdicţia (sfera de autoritate) a tribunalelor administrative, "Ecole du service publique" (Duguit, Jeze, Bonnard, Rolland, ş.a.) a început să câştige în influenţă către sfârşitul secolul al XIX-lea.

Nu mai era agreat conceptul de "puissance publique", ci cel de "service public", care a ajuns să fie considerat ca o trăsătură determinantă a administraţiei, al cărei scop era considerabil redefinit ca fiind asigurarea realizării obiectivelor statului. Între timp, chiar şi criteriul de "service public" a ajuns să fie pus la îndoială, ceea ce a dus la o reabilitare parţială a criteriului de "puissance publique" (Hauriou, Berthelemy).
Dacă există un anumit consens în privinţa faptului că "service public" nu acoperă toate aspectele administraţiei publice, acest concept totuşi reprezintă cel mai frecvent punct de pornire în toate încercările de a realiza o definiţie satisfăcătoare.

"Service public" descrie (în ;ens material) "une activite assumee par une collectivite publique en vue de donner satisfaction a un besoin d'interet general". Interesul general sau public, ca scop al acţiunii administrative, reprezintă o legătură cu acele definiţii ale administraţiei care sunt orientate în jurul conceptului de "puissance publique".
Aşa cum Rivero a afirmat:
"L'administration apparaît donc comme l'activite par laquelle les autorites publiques pourvoient en utilisant le cas echeant les prerogatives de la puissance publique, a la satisfaction des besoins d'interet public"2s.

În vreme ce acest concept material de "administraţie" este concentrat asupra activităţilor administrative, conceptul organizaţional se referă mai degrabă la organele preocupate de sarcini administrative: "L'administration est l'ensemble des organismes qui sous l' autorite du Gouvemement, participent a l'execution des multiples taches d'interet general, qui incombent a l'Etat".

Din perspectivă germană, apropierea de Carre de ~alberg (1920) apare instructivă, cel puţin din punct de vedere istoric. El afirma, pe baza Constituţiei celei de-a treia Republici, şi in contrast cu dreptul constituţional german: "La Constitutio'h francaise, en effet, ne definit pas la legislation mais seulement l' administration, don't elle dit que le domaine coincide avec l' execution des lois; de la se deduit alors la definition de la puissance legislative: celle-ci comprend tous les actes qui ne rentrent pas dans la fonction d'execution".
Tehnica lui Malberg defineşte în termeni pozitivi conceptul de administraţie şi apoi continuă să definească în termeni negativi, legislaţia ca tot ceea ce nu implică executarea activităţilor legislative şi judecătoreşti. Ea a fost adoptată mulţi ani în dreptul administrativ german, într-un sens exact opus.