Drept administrativ

Principiul suveranitatii nationale presupune ca puterea politica apartine
natiunii, care o exercita in mod direct, prin referendum sau prin organele sale reprezentative. Exercitarea suveranitatii prin organe reprezentative este echivalenta cu delegarea de catre popor a dreptului de comanda unor puteri delegate, cum sunt puterea legislativa, executiva si judecatoreasca.

In conceptia constitutionala clasica, administratia publica reprezinta actiunea mputerii executive, bazata pe puterea publica a statului. In aceasta conceptie, administratia reprezinta o sarcina exclusiva a executivului, dar nu singura sarcina a acestuia. Intre executiv si administratia publica exista o corelatie de la intreg la parte.

In sens material functional al termenului, executivul presupune acea functie a statului distincta de puterea legislativa si judecatoreasca, prin care se asigura executarea legii, in acceptiunea moderna a termenului.Executivul are o serie de sarcini extra-administrative, exercitate in raporturile cu Parlamentul sau in relatiile internationale.

In acelasi timp, administratia este sarcina exclusiva a executivului, ea neputand fi exercitata nici de puterea judecatoreasca, nici
de cea legislativa, in virtutea principiului echilibrului si separatiei puterilor in stat. Administratia este un segment al executivului, fara a se suprapune cu acesta. Statului i se recunoaste dreptul originar de exercitare a administratiei publice, insa administratia este exercitata si de colectivitatile locale, prin institutii publice proprii,

2 in virtutea principiului descentralizarii, in acest caz fiind vorba despre un drept derivat, iar activitatea purtand denumirea de administratie publica locala.Activitatea de conducere realizata de administratia publica se desfasoara la unnivel subordonat, inferior celui realizat de catre Parlament, dar