Drept civil - teste

Subiecte drept pentru examen

În sens juridic, prin noţiunea de drept înţelegem:
ansamblul normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale instituite de
organele abilitate şi garantate în aplicarea lor de forţa de constrângere a
statului;
totalitatea normelor juridice obiective, care există independent de voinţa
omului şi sunt aplicate subiectiv de către aceştia;
totalitatea actelor normative care reglementează relaţiile interumane,
statornicite între membri societăţii la un anumit termen de referinţă.
Prin noţiunea de drept se înţelege atât termenul de drept obiectiv cât şi cel de drept subiectiv. Distincţia este reprezentată de:
relaţiile juridice diferite pe care la reflectă cele 2 noţiuni;
dreptul obiectiv este format din totalitatea normelor juridice care există independent de la portul juridic concret, în care părţile apar ca titulare de drepturi şi obligaţii, în timp ce dreptul sbiectiv aparţine unui titular determinat, subiect al raportului juridic concret;
dreptul obiectiv desemnează totalitatea normelor juridice care instituie norme de conduită obligatorii, în timp ce dreptul subiectiv desemnează prerogativa recunoscută subiectului de a avea o anumită conduită şi de a pretinde celuilalt subiect să dea, să facă, să se abţină de la săvârşirea unei acţiuni.
Norma desemnează:
o categorie a normelor sociale care reglementază în mod ştiinţific relaţiile
interumane, disciplinându-le;
o categorie a normelor sociale care îmbracă o formă distinctă, în sensul că
este exprimată prin intermediul unui act normativ adoptat de un organ de
stat reprezentativ;
o categorie a normelor sociale exprimate de un act normativ, impunându-se ca obligatorie prin forţa de constrângere a statului.
Elementele constitutive ale normei juridice sunt:
subiectele, conţinutul, dispoziţia;
obiectul, dispoziţia, conţinutul;
ipoteza, dispoziţia, sancţiunea.
În funcţie de conduita prevăzută, dispoziţiile pot fi:
onerative, care prevăd obligaţii de a săvârşi acţiuni;
prohibitive, care interzic săvârşirea anumitor acţiuni,
permisive, care lasă la latitudinea subiecţilor dacă să săvârşească sau nu anumite acţiuni;
facultative, care se aplică doar în cazul normelor juridice care reglementează relaţiile sociale legate de dreptul la învăţătură.
Sancţiunea normei juridice indică consecinţele juridice ale nerespectării dispoziţiei normei. În funcţie de natura juridică a raportului reglementat şi pericolul social al faptei sancţionate sunt:
sancţiuni morale, pecuniare, de atenţionare;
normale, convenţionale, extraordinare;
sancţiuni penale, administrative, civile, disciplinare.
Normele juridice sunt cuprinse atât în actele normative, cât şi în actele individuale. În funcţie de data intrării lor în acţiune, ele produc efecte:
la 6 luni din momentul publicării lor în Monitorul Oficial;
din momentul prelucrării lor întregului personal interesat;
din momentul publicării lor în Monitorul Oficial, dacă în lege nu este prevăzut un alt termen pentru actele normative şi din momentul comunicării lor personal, în cazul actelor individuale.
Actele normative cuprind reguli de conduită cu caracter:
personal, în textul lor sunt individualizat persoane;
particular, deoarece se aplică doar unei anumite categorii de persoane;
au o singură aplicabilitate după care actul normativ cade în desuetudine;
actele normative au un caracter general, impersonal şi de aplicabilitate repetată.
Cutuma sau obiceiul este unul din izvoarele dreptului, caracterizată prin.
regulă de conduită scrisă care are un caracter general şi obligatoriu;
aceleaşi soluţii repetate, date de instanţele de judecată unor speţe similare;
o regulă de conduită nescrisă, care s-a impus în practica vieţii sociale prin respectarea ei de-a lungul timpului.
Pentru a deveni subiecte ale raportului juridic, persoanele fizice trebuie să dispună de capacitate juridică. Prin capacitatea juridică a persoanelor fizice se înţelege:
o anumită specializare a subiecţilor: comercianţi, militari,etc. ;
să aibă o pregătire juridică;
să aibă capacitate de folosinţă şi de exerciţiu.
Capacitatea de folosinţă a persoanelor fizice constă în aptitudinea acestora de a avea drepturi şi obligaţii. Capacitatea de folosinţă a peroanelor se dobândeşte:
de la naşterea persoanei;
de la împlinirea vârstei de 14 ani;
de la împlinirea vârstei de 16 ani;
de la împlinirea vârstei de 18 ani.
Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice, subiect al raporturilor juridice, este aptitudinea unei persoane de a-şi asuma obligaţii săvârşind acte juridice şi e condiţionată de existenţa discernământului. Discernământul se dobândeşte:
după absolvirea şcolii;
după terminarea stagiului militar;
după împlinirea vîrstei de 18 ani;
după împlinirea vîrstei de 16 ani pentru fetele căsătorite.

Nu dispun de capacitate de exerciţiu:
persoanele care au împlinitvârsta de 18 ani;
fetele căsătorite legal, după împlinirea vârstei de 16 ani;
alienaţii, debilii mintali, persoanele aflate sub interdicţie, minorii sub 14 ani.
Elementele raportului juridic sunt:
subiectele;
sancţiunea;
conţinutul;
obiectul.
Răspunderea juridică e desemnată ca un ansamblu de drepturi şi obligaţii în raport de conexiune, ce se nasc în urma săvârşirii unei fapte ilicite şi presupune intervenţia unui organ de stat cu atribuţii specifice, şi constă în:
individualizarea persoanei care a comis fapta ilicită;
constatarea gradului de vinovăţie a persoanei care a săvîrşit fapta ilicită;
aplicarea sancţiunii.
Principiile răspunderii juridice sunt:
principiul răspunderii pentru fapta comisă cu vinovăţie;
principiul răspunderii pentru fapta proprie;
principiul proporţionalităţii dintre gravitatea faptei săvârşite şi sancţiunea aplicată;
principiul celerităţii angajării răspunderii juridice;
principiul răspunderii colective;
Principiul celerităţii angajării răspunderii juridice impune:
răspunderea colectivă, în cazul imposibilităţii identificării autorului unei fapte ilicite;
principiul răspunderii părinţilor pentru faptele comise de copiii minori;
principiul tragerii la răspundere pentru comiterea de fapte ilicite cât mai aproape de data săvârşirii faptelor.
Actul juridic şi faptul juridic sunt 2 noţiuni care desemnează prezenţa sau absenţa intenţiei producerii raportului juridic:
faptul juridic e o manifestare de voinţă a subiecţilor în scopul producerii de raporturi juridice;
actul juridic este caracterizat prin producerea unor efecte juridice, independent de voinţa oamenilor;
faptul juridic poate să nu conţină manifestarea de voinţă umană, însă ceea ce îl caracterizează este producerea unor raporturi juridice, independent de voinţa omului;
actul juridic este definit ca o manifestare de voinţă a subiecţilor în scopul naşterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice.
Vinovăţia constă în atitudinea psihică şi de conştiinţă negativă a unor persoane faţă de interesele şi valorile sociale protejate prin norme de drept. Vinovăţia îmbracă forma:
intenţiei
culpei
nebăgării de seamă.
Cauzele care înlătură răspunderea juridică sunt împrejurări care afectează libertatea de acţiune a individului, impun voinţei sale anumite acţiuni, care, în mod normal, nu s-ar fi produs, ori sunt independente de voinţa umană. Acestea sunt:
starea de necesitate, legitima apărare, constrângera fizică sau morală;
forţa majoră, iresponsabilitatea, beţia involuntară, eroarea de fapt, exercitarea unui anumit drept sau obligaţii legale;
starea de tulburare psihică produsă prin calomnie, beţia voluntară.
Deosebirea dintre dreptul public şi dreptul privat se datorează normelor juridice care protejează interesele instituţiilor statului sau interesele individuale ale cetăţenilor. În funcţie de aceasta, cele 2 categorii cuprind următoarele ramuri de drept:
dreptul public cuprinde: dreptul constituţional, civil, al muncii, penal;
dreptul privat cuprinde: dreptul civil, comercial, al familiei, al muncii;
dreptul public cuprinde: dreptul constituţional, administrativ, financiar, penal.
Constituţia cuprinde ansamblul normelor care reglementează:
forma de stat şi de guvernământ;
raporturile dintre autorităţile publice
raporturile dintre autorităţile publice şi cetăţeni, cât şi dispoziţii ce reglementează materii constituţionale (legi organice şi o parte a celor ordinare);
Constituţia României consacră iniţiativa revizuirii de către:
Parlament;
Guvern;
Preşedinte, la propunerea Guvernului,
cel puţin un sfert din nr. deputaţilor sau senatorilor;
cel puţin 500.000 din cetăţenii cu drept de vot, dacă îndeplinesc proporţia ...