Drept comercial - curs

Drept comercial - curs
Concretizând, se poate aprecia ca, dreptul comercial este acea ramură a dreptului privat ce reglementează materia comercială.
Explicarea acestei definiţii presupune câteva precizări:
a) Expresia „materie comercială" cuprinde persoanele si afacerile care fac să circule mărfurile, care fac să se întoarcă preţul de la consumator la producător, pentru că, atât “Codul Comercial cât si legile speciale comerciale au drept obiect înlesnirea si organizarea acestui trafic" .

b) Termenii de „persoane" si „afaceri" se referă la comercianţi si la actele de comerţ;
c) Comercianţii sunt persoanele care fac acte obiective de comerţ în nume propriu, cu titlu de profesie;
d) Afacerea, în sens larg priveşte „viata unei întreprinderi de la înfiinţare până la încetarea existentei sale, iar în sens restrâns presupune o operaţiune sau un act de comerţ;
e) Actul obiectiv de comerţ este, în esenţă, orice act de intermediere purtat asupra unei operaţiuni de schimb si care, de regulă, se exercită de un comerciant cu titlu de profesie, operaţiuni cărora li se poate adaugă activitatea de producţie a mărfii pentru a fi destinata consumului.

Drept comercial - curs
2. Obiectul dreptului comercial

Normele juridice de drept comercial au ca obiect de reglementare, în principal, relaţiile sociale patrimoniale, care prezintă caracter comercial si, în secundar, relaţii personale nepatrimoniale. In cazul relaţiilor personale nepatrimoniale care privesc unele atribute de identificare ale comercianţilor persoane fizice si societăţi comerciale (numele comercial, sediul, emblema etc.), în dreptul comercial acestea dobândesc natura patrimonială.
În consecinţă, încălcarea lor este apărată printr-o acţiune patrimonială, fie în concurentă neloială, fie în contrafacere, fie în daune.
Cu toate acestea, în dreptul comercial există si relaţii personale nepatrimoniale reglementate de normele juridice de drept comercial, cum ar fi dreptul de a alege si de a fi ales în organe de conducere ale societăţii.

Drept comercial - curs
3. Izvoarele dreptului comercial

În materie comercială principalul izvor de drept îl constituie Codul Comercial Român . Aceasta rezultă din caracterul declarativ al primului aliniat din articolul l al Codului Comercial potrivit căruia „În comerţ se aplică legea de fată". Ca izvor de drept subsidiar, în aliniatul doi al aceluiaşi articol se arată că: „Unde ea {legea de fată} nu dispune se aplică codicele civil".

Concepţia redactorilor codului comercial adoptată cu privire la definirea izvoarelor de drept comercial si la unii termeni folosiţi (legea de fată si codicele civil) a fost criticată cu ocazia discuţiilor care au avut loc în 1886 în Corpurile Legiuitoare, odată cu dezbaterile asupra proiectului, care urma să devină Codul Comercial român. Printre criticile aduse care priveau izvoarele de drept comercial au fost : omisiunea includerii uzurilor si a legilor comerciale ca izvoare de drept comercial, precum si folosirea termenilor vagi de : „legea de faţă" sau „codicele civil" care restrângeau aria izvoarelor de drept. Redactorii codului comercial, pentru raţiuni justificate la data redactării articolului l din cod, nu au adoptat versiunea codului comercial italian care prevedea că : „In materie de comerţ se observă legile comerciale.