Dreptul de proprietate

Putem defini dreptul de proprietate ca fiind acel drept subiectiv, ce da expresie aproprierii unui lucru, drept care permite individului sau colectivitatilor sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de acel lucru, in putere proprie si in interesul sau propriu in cadrul si cu respectarea legislatiei existente.
ia�.Formele dreptului de proprietate
Dreptul de proprietate, ca drept real principal, poate imbraca, in functie de titularul sau, doua forme:

proprietatea publica si proprietatea privata. Distinctia dintre cele doua forme de proprietate isi gaseste temeiul legal in art. 135 din Constitutia Romaniei. Potrivit textului constitutional:
(1) Proprietatea este publica sau privata.
(2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

(4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate sau inchiriate; de asemenea ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
Proprietatea privata este inviolabila in conditiile legii organice.
Precizam ca reglementarile privind proprietatea privata constituie dreptul comun, iar reglementarile ce au ca obiect regimul juridic al dreptului de proprietate publica au caracter derogatoriu, exceptional, si sunt, ca urmare, de stricta interpretare.