Dreptul roman - procedura extraordinara

Trimis la data: 2015-12-02
Materia: Drept
Nivel: Facultate
Pagini: 5
Nota: 10.00 / 10
Downloads: 1
Autor: evelyna
Dimensiune: 18kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Alaturi de procedura formulara apare la inceput o noua procedura de judecata care,datorita caracterului ei de exceptie fata de procedura de drept comun, a fost denumita "extraordinara"adica in afara ordinii (extraordinem) obisnuite in care se judecau procesele. Potrivit noii proceduri procesele nu se mai judecau in doua etape, adica in drept (in ius) si in fapt (in iudicio), ci se dezbateau in intregime in fata unui singur functionar imperial care era subordonat intr-o forma sau alta conducerii centrale, interesate sa fie sanctionata cat mai eficace orice incalcare a randuielilor ordinii sociale sclavagiste.
Odata cu generalizarea procedurii extraordinare, magistratii sunt inlocuiti cu functionarii administrativi imperiali. Daca cei dintai erau alesi in adunarile populare, acestia din urma erau numiti de imparati; randuiti intr-o ierarhie minutios organizata, in fruntea careia se afla imparatul, ei erau in principiu competenti sa judece toate litigiile care se iveau in sfera activitatii lor.
Ierarhia functionareasca, administrativ-judecatoreasca, piramidala si scalariforma, cuprindea de pe acum trasaturile organizarii feudale de mai tarziu.

In fruntea piramidei administrative si judecatoresti se afla, asa cum am vazut imparatul, care ca sef al statului era si judecator suprem. El era asistat in aceasta din urma calitate de un consiliu"auditor" (auditorium) ce juca rolul unei instante supreme de judecata.
Urmau in continuare prefectii pretoriului (praefecti pretorio), adica sefii supremi ai celor patru mari regiuni (praefecturae) in care fusese impartit, in vremea lui Iustinian statul roman: Orientul, Iliria, Galia si Italia. La randul lor, regiunile erau impartite in dieceze, in fruntea carora se aflau reprezentantii prefectilor, cunoscuti sub numele de loctiitori (vicarii).

Mai jos, se gaseau guvernatorii sau sefii de provincii (rectores) sau praesides provinciae, provinciile constituind subdiviziuni ale diecezelor.Toti acesti functionari exercitau in egala masura atributii administrative si judecatoresti. In Roma locul pretorului urban este luat de "mai marele orasului" (praefectus urbi) care devine acum judecatorul "capitalei".In afara organelor de judecata mentionate mai sus - organe de drept comun - fiintau si numeroase instante speciale: militare, fiscale, eclesiastice etc.

Spre deosebire de procedura formulara, care mai pastra elemente din vechea justitie privata, noua procedura este in intregime "etatizata", avand un caracter public. Chemarea la judecata (in judecata) - nu mai este lasata in seama reclamantului, ci devine un act oficial, in care organele statului au rolul hotarator. Reclamantul se adreseaza in scris judecatorului, cerandu-i sa cheme pe parat la judecata. Daca judecatorul incuviinta aceasta cerere, pe care textele o numesc instiintare de judecata (litis denuntiato), el o trimitea printr-un functionar paratului dupa ce, in prealabil, o inregistrase in actele publice din cancelaria sa.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.