Dreptul societatilor II - Procedura insolventei

Procedura insolventei este o institutie juridica complexa de drept comercial, care intereseaza, pe de o parte starea si capacitatea persoanelor, iar, pe de alta parte, se refera direct la bunurile acestor persoane, asupra carora instituie un regim de indisponibilizare si le afecteaza scopului procedurii, fie de redresare, fie de lichidare a activului in vederea acoperirii pasivului. Procedura insolventei are la baza justificari de ordin social economic prin functia sa de asanare si insanatosire a comertului si economiei, prin salvarea comerciantilor insolvabili care pot fi salvati si prin eliminarea celor a caror salvare nu mai este posibila.

2. Cadrul legal
Legea privind procedura insolventei nr. 85/2006 - denumita in continuare Legea - publicata in M.Of. nr. 359/21.04.2006 si intrata in vigoare la 20.06.2006 reuneste prevederile legale in materie intr-un cadru unitar. Anterior acestei legi, procedura falimentului a fost reglementata de Legea nr 64/1995 cu numeroase modificari. Conform art. 149 din Lege, astfel cum acesta a fost modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 173/2008, dispozitiile Legii insolventei se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale:
- Codului de procedura civila;
- Codului civil;
- Codului comercial român;
- Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 referitor la procedurile de insolventa, publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.

3. Notiunea de procedura a insolventei in reglementarea legala in vigoare
1. Definitie legala. Clarificari conceptuale
Conform Legii (art. 2), procedura insolventei este acea procedura colectiva instituita in vederea acoperirii pasivului debitorului aflat in insolventa. Actuala reglementare se refera atât la (i) procedura insolventei (generala sau simplificata), cât si la (ii) procedura falimentului care este definita ca “procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat” (art. 3 pct 23 din Lege) si la (iii) procedura de reorganizare judiciara care este “procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare” (art. 3 pct 20 din Lege).

Se pare, deci, ca procedura generala a insolventei poate imbraca forma procedurii falimentului sau a procedurii de reorganizare judiciara, in timp ce, in cazul procedurii simplificate, se realizeaza exclusiv procedura falimentului, fiind exclusa incercarea de redresare prin procedura de reorganizare judiciara.


2. Insolventa
Notiunea de insolventa implica o situatie patrimoniala dificila sau de criza a unui comerciant in care pasivul depaseste activul, determinând imposibilitatea indeplinirii de catre comerciant la termen si in bune conditii a obligatiilor de plata asumate. Conform legii, “insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile” (art. 3 pct. 1 din Lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 277/2009).

Legea prevede ca:
a) insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci când debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori;
b) insolventa este iminenta atunci când se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.

3. Procedura generala a insolventei si procedura simplificata a insolventei
Spre deosebire de reglementarea anterioara, care prevedea o singura procedura a reorganizarii si falimentului, indiferent cât de simpla sau complicata era situatia patrimoniala a debitorului, reglementarea actuala face o diferentiere intre procedura generala a insolventei, care reprezinta regula si procedura simplificata, care reprezinta exceptia.

Conform art. 3 pct. 24 din Lege, procedura generala a insolventei reprezinta procedura prin care un debitor, care indeplineste conditiile prevazute in acest sens de Lege, intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau, separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului;

Procedura simplificata reprezinta procedura prin care un debitor, care indeplineste conditiile prevazute in acest sens de Lege, intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, perioada in care vor fi analizate elementele aratate la art. 1 alin. (2) lit. c) si d) (art. 3 pct. 24 din Lege).

Procedura simplificata se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa, care se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii:
a) comercianti, persoane fizice, actionând individual;
b) intreprinderile familiale ;
c) comercianti care fac parte din categoriile prevazute la art. 1 alin.

(1) si indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:
1. nu detin nici un bun in patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;
3. administratorul nu poate fi gasit;
4. sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;
d) debitori care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevazute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) si h) in termenul prevazut de lege;
e) societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;
f) debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de prezenta lege.