Dreptul transporturilor

Caracterul autonom si cel comercial al contractului de transport trebuie intelese ca trasaturi indispensabile pt executarea obligatiilor expeditorului fata de destinatar, obligatii cer isi au izvorul intr-un raport juridic preexistent contractului de transport izvorand de cele mai multe ori din vanzarea marfurilor respective catre un anumit cumparator cu sediul diferit de cel al producatorului.

Autonomia contractului de transport este evidentiata si in cazul litigiilor, partea care reclama daune de la caraus in baza unui contract de transport trebuie sa faca dovada calitatii sale de parte contractanta, iar nu un titlu de proprietate asupra lucrului predat pt transport, proprietarul lucrului predat neavand calitatea de a figura ca parte in proces.Caracterul comercial al contractului de transport rezulta din calitatea de comerciant al transportului.

PARTILE CONTRACTULUI DE TRANSPORT
Carausul - este persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa transporte sau sa faca sa se transporte un obiect oarecare. Denumirea de caraus este data in doua acceptiuni: prima - de intreprindere de transport care isi asuma obligatia de a executa deplasarea de bunuri sau persoane in nume propriu: a doua - de intreprindere care face sa se transporte marfuri sau persoane, se refera atat la marfurile succesive si la asa zisii comisionari.

Comisionarul este considerat ca fiind un intermediar care se interpune intre proprietarul sau posesorul marfurilor si transportator, in temeiul contractului de expeditie. Contractul de expeditie imbraca forma unui contract de comision sau forma unui contract de mandat. In baza contractului de expeditie, comisionarul - expeditor se obliga, in schimbul unui comision sa incheie in nume propriu dar pe seama comitentului unul sau mai multe contracte de transport, si sa efectueze anumite operatii materiale specifice transportului de marfuri.