Drepturile copilului

Se poate aprecia deci ca ,,elaborarea conceptului de drepturi ale omului a fost rezultanta unor acte juridice cu un bogat continut moral si politic, a consacrarii sub forma unor documente redactate de juristi de mare prestigiu, a unor principii de organizare politica, fundamentate in opere teoretice de valoare universala, care au rezistat timpului.

Conceptul in sine de drepturi ale omului a reprezentat prin urmare, o sinteza a tot ceea ce gandirea umana a avut mai bun, ridicand pe trepte noi principiile umaniste, reluand elemente din gandirea religioasa si din nazuintele generale de libertate care se facusera cunoscute cu atata vigoare in secolele XVII si XVIII" .

Initial drepturile omului s-au afirmat in domeniul civil si politic, ulterior in plan economic si social, aceste etape fiind inregistrate in doctrina ca prime generatii ale drepturilor omului, intre care exista o interdependenta evidenta.

In prezent, data fiind dimensiunea internationala dobandita de necesitatea garantarii drepturilor omului, cooperarea statelor pentru realizarea dezideratului enuntat, s-a conturat o a treia generatie a drepturilor omului, rezultat al definirii in plan teoretic si transpunerea practica a conceptelor noi de drept la dezvoltare, drept la viata, drept la pace, dreptul la un mediu sanatos de viata, dreptul de a beneficia de patrimoniul comun al umanitatii.

Societatea noastra, aflindu-se mai bine de un deceniu in tranzitie sub aspect economic si politico-social, a avut o vizibila influenta si asupra celor care sunt viitorul nostru, copii, astfel au fost inregistrate un sir de fenomene noi, explozive, experimentate dramatic de individ si de colective, copii abandonati si institutionalizati, cresterea numarului de divorturi, adica a numarului de familii dezorganizate, rata inalta a criminalitatii, a violentei, a abuzurilor de toate tipurile.

Astazi deoarece se vorbeste mereu despre emanciparea copilului, a femeii, despre tendinta, aspiratia de a fi mult mai liber, de a alege singur, de a actiona dupa propria vointa, dar in limitele moralei si a bunelor manere, este necesar ca fiecare sa cunoasca care ii sunt drepturile.

Initierea copiilor in spatiul valorilor democratice si ale drepturilor omului constituie unul din fundamentele educatiei, incepand cu cea mai frageda varsta.

Prin sintagma "drepturile omului" se intelege, general, raportarea la drepturile legale de natura noastra, fara de care nu am sti sa traim ca fiinte umane. Drepturile omului ne permit sa dezvoltam si sa folosim din plin calitatile noastre umane, inteligenta, talentele, constiinta noastra si sa raspundem nevoilor noastre spirituale si de alta natura.

Ele decurg din aspiratia crescanda a umanitatii la o viata in care demnitatea si valoarea fiecaruia sa fie respectate si protejate. Refuzul drepturilor omului si al libertatilor sale fundamentale nu este numai o tragedie personala, ci contine si germenii agitatiei sociale si politice.