Eclipsa totala de Soare

Pasarile surprinse, dezorientate si zapacite se comporta nefiresc, animalele de asemenea parca revoltate, incep sa strige la cer, protestand, iar oamenii, desi acum constienti si avizati, nu-si pot impiedica reactia fireasca de fiinta a Terrei, in fata grandorii apocaliptice a desfasurarii fortelor naturii la scara cosmica.

Originea relatarilor despre aceste eclipse se pierde in negura vremurilor. Dar chiar si in cele mai vechi cronici scrise apar astfel de relatari. Asa am aflat ca in urma cu 4.000 de ani, doi astronomi ai curtii imparatului Chinei, Hi si Ho, au neglijat prognozarea unui astfel de eveniment care a avut loc chiar in timpul unei batalii, combatantii aruncind sabiile si sagetile pentru a o rupe la fuga. Drept urmare s-a hotarit pedepsirea aspra a celor doi astronomi, care au platit cu capul momentul de neglijenta.

Iar, la noi in tara, citim in Letopisetul lui Azarie: "In anul 6894 (1386) s-au intunecat Soarele... Si in acel an a mers imparatul Murat impotriva Plocinicului." In traditia populara s-a incetinit ideea ca uneori cele doua corpuri ceresti, Soarele si Luna, sunt mancate de varcolaci. Dar explicatia reala a fenomenului este de asemenea veche, insusi Aristotel explicand, cu patru secole inainte de Hristos, ca eclipsele sunt cauzate de umbrele proiectate in spatiu de Pamant si de Luna, corpuri sferice fara lumina proprie; in plus, diametrele aparente fata de Pamant ale Lunii si Soarelui fiind aproximativ egale, eclipsele de Soare sunt in esenta ocultatii ale Soarelui de catre Luna.

MECANISMUL PRODUCERII ECLIPSELOR DE SOARE

Dupa cum se stie, Luna executa o miscare de revolutie in jurul Pamantului, efectuata in sens direct, orbita sa situndu-se intr-un plan ce face cu planul orbitei Pamantului (planul eclipticii) un unghi de 5°09'. Intersectia dintre cele doua plane se numeste linia nodurilor lunare.

Din acest motiv, cand Luna, care este un corp opac (fara lumina proprie), in miscarea sa orbitala, oculteaza Soarele asezandu-se pe directia Soare-Pamant, discul lunar il optureaza pe cel solar, avand loc o eclipsa de Soare. In emisfera nordica a Pamintului (implicit in Romania), eclipsele de soare incep intotdeauna in partea dreapta a discului solar si se sfirsesc in partea stinga.

Fenomenul producandu-se dincolo de atmosfera terestra, umbra aruncata de Luna pe Pamant are ca efect, in zonele de eclipsa totala, producerea brusca pentru cateva minute, in plina zi, a unei autentice nopti, cand rasar chiar si stelele. Se stie ca la nivelul suprafetei terestre, difuzia luminii solare impiedica realizarea unui astfel de efect prin simpla ecranare a discului solar>.

Pentru ca o eclipsa de Soare sa aiba loc, sunt necesare simultan doua conditii:

Luna sa fie in directia Soarelui, conditie care se indeplineste numai cind Luna este in faza de Luna noua, respectiv cand cele doua corpuri ceresti, Luna si Soarele, sunt in conjunctie (longitudinile astronomice ale Lunii si Soarelui au aceeasi valoare).
Cele trei corpuri, Soarele - Luna - Pamant, sa fie in linie dreapta, adica Luna, in orbita sa, sa traverseze linia nodurilor.

Diametrul aparent al Lunii variaza, intre perigeu si apogeu (distanta minima, si cea maxima, a Lunii fata de Pamant) de la 29'22" la 33'30", iar cel al Soarelui, variaza intre periheliu si afeliu (distanta minima, si cea maxima, a Pamantului fata de Soare), de la 31'30" la 32'36". Daca diametrul discului lunar este cel putin egal cu diametrul discului solar, eclipsa de Soare este totala, iar daca diametrul discului lunar este mai mic decat cel al discului solar, eclipsa este inelara.

Mecanismul producerii eclipselor de Soare sau de Luna a fost stabilit inca de vechii chaldeeni, cand s-a pus in evidenta intervalul de periodicitate a repetarii eclipselor, in aceeasi ordine, la fiecare 6585,3 zile, respectiv 18 ani, 11 zile (sau 10 zile, in functie de numarul anilor bisecti - 4 sau 5 - existenti in perioada respectiva) si 7 ore, ciclu numit saros.>

Cum a fost stabilit acest saros?

Se numeste revolutie sinodica a Lunii (lunatie) intervalul intre 2 conjunctii succesive ale Lunii si Soarelui (sau intre doua faze consecutive de aceeasi valoare ale Lunii). Durata ei este de 29 zile 12h 44m 2,8s, adica 29,5305881 zile. Se numeste revolutie draconitica intervalul intre 2 treceri consecutive ale Lunii prin acelasi nod (ascendent sau descendent). Durata sa este de 27 zile 5h 5m 35,8s, adica 27,2122198 zile.

Soarele si Luna revin in aceeasi configuratie fata de Pamant dupa trecerea unui multiplu comun de revolutii sinodice si draconitice, cel mai mic multiplu comun fiind dupa 223 luni sinodice sau 242 luni draconitice, respectiv dupa 6585,3 zile. Acest interval a fost denumit in antichitate saros. Fiecare saros cuprinde 71 de eclipse, din care 43 de Soare si 28 de Luna. In fiecare an pot avea loc intre 2 si 7 eclipse: cand au loc doar 2 eclipse, ambele sunt de Soare, iar in situatia a 7 eclipse, 2-3 sunt de Luna, iar 4-5 sunt de Soare.