Economia Romaniei - Caracterizarea economiei romanesti la sfarsitul anului 1989

Trimis la data: 2009-09-23
Materia: Economie
Nivel: Facultate
Pagini: 6
Nota: 7.11 / 10
Downloads: 16
Autor: Florina
Dimensiune: 21kb
Voturi: 43
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Referat despre Economia Romaniei - Caracterizarea economiei romanesti la sfarsitul anului 1989
Economia românească putea fi caracterizată, în 1989, drept o economie bazată pe proprietatea colectivă si condusă prin planificare centralizată.
Pilonul de bază al întregii economii îl reprezenta proprietatea de stat
asupra celei mai mari părti a avutiei nationale, iar planificarea centralizată devenise instrumentul fundamental al politicii economice.
Referat despre Economia Romaniei - Caracterizarea economiei romanesti la sfarsitul anului 1989
Activitatea economică se desfăsura potrivit indicatorilor economico-financiari din planul national unic. Practic, întreaga activitate a agentilor economici era stabilită de sus în jos, cu insuficienta respectare a cerintelor pietei si prin strivirea concurentei si a initiativei individuale. Lipsea, de asemenea, armonizarea interesului personal cu cel colectiv. Desi se spunea că toti oamenii muncii erau, în acelasi timp, si proprietari, si producători, si beneficiari, nu exista un raport stimulativ între eficienta muncii depuse de un lucrător si veniturile realizate de acesta.

Industria
Cea mai importantă dezvoltare a cunoscut-o industria românească. Potrivit „Anuarului Statistic al României 1991", dacă în 1950 doar 44% din venitul national era realizat în industrie, în 1989 acest procent crescuse la 58 %. In aceeasi perioadă, venitul national creat în industrie a crescut de 39 de ori. La baza acestui proces de industrializare s-a aflat o rată ridicată a acumulării, de peste 25 % ,
mentinută de-a lungul celor patru decenii, iar în perioada 1970-1980, aceasta fiind chiar de peste 35 %.Acest efort în domeniul acumulării a permis cresterea investitiilor de la 6,3 miliarde de lei, în 1950, la 236,4 miliarde lei, în 1989; fondurile fixe au crescut, în acelasi timp, de la 210 miliarde lei la 3526 miliarde. În cadrul investitiilor efectuate în economia natională, cele alocate industriei ocupau locul principal, ele situându-se în jurul a 45%.

Drept urmare a dezvoltării industriale, în perioada 1950-1989, a crescut productia principalelor produse industriale, de exemplu, la energie electrică - de la 2113 la 75851 milioane kwh,la cărbune extras - de la 3893 la 66462 milioane tone, la tesături - de la 193 la 1115 milioane mp, la încăltăminte- de la 11 la 118 milioane perechi, la televizoare- de la 280 mii bucăti (în 1970) la 511 mii bucăti. La o serie de produse de bază (de exemplu, otel, ciment, îngrăsăminte chimice, acid sulfuric etc), România depăsea, din punct de vedere al productiei industriale pe locuitor, tări puternic industrializate.

Un alt dezechilibru major s-a dovedit a fi cel dintre crearea capacitătilor de prelucrare si asigurarea aprovizionării lor cu materii prime. Acesta sa accentuat în anii '80, ca urmare a exportului masiv de produse în stare brută sau cu grad redus de prelucrare , export efectuat în vederea achitării integrale a datoriei externe. De asemenea, o dezvoltare sub necesităti cunosteau si industriile producătoare de bunuri de consum individual, industriile alimentară, textilă, de pielărie etc, care au beneficiat, în medie, doar de 11% din investitiile industriale.

Exista un dezechilibru general între productie si cerintele de consum productiv si personal. Se crease o situatie anormală: unele bunuri care erau solicitate nu se găseau decât într-o măsură insuficientă, iar altele care existau nu se căutau. Cauza esentială a acestor dezechilibre a constituit-o inexistenta legăturilor firesti dintre producători si piată.

O altă problemă a industriei românesti o reprezenta scăderea competitivitătii produselor sale pe pietele internationale. încă din anii '60, importanta pretului, ca factor determinant al competitivitătii internationale, începuse să scadă în favoarea calitătii si fiabilitătii si, deci, se impunea trecerea de la o dezvoltare de tip extensiv la una de tip intensiv. Insă, atunci când în tările occidentale înlocuirea masinilor si utilajelor era accelerată de rapiditatea afirmării noilor performante ale revolutiei tehnico-stiintifice, în România, durata normată de functionare a utilajelor în industrie sporea. Această rămânere în urmă din punct de vedere al introducerii progresului tehnic a făcut ca produsele românesti, mai slabe calitativ, să fie obtinute cu o risipă de resurse si,
implicit, cu costuri mai mari.

Agricultura
Si în agricultură au avut loc, în deceniile postbelice, procese transformatoare. Astfel, s-au constituit mari exploatatii agricole prin comasarea forŃată a micilor proprietăti (cu exceptia zonelor de deal si de munte, unde era proprietate individuală); s-a trecut de la culturi extensive la productii intensive prin intermediul mecanizării si chimizării; sau amenajat suprafete întinse de irigatii; s-au creat numeroase statiuni si institute de cercetare în agricultură, etc. în consecintă, productia agricolă vegetală a cunoscut cresteri însemnate. Productia de cereale boabe a crescut, în anii 1950-1989, de 3,5 ori, de plante uleioase de peste 4 ori, de sfeclă de zahăr de peste 10 ori, iar cea de legume de aproape 4 ori. În ceea ce priveste zootehnia, efectivele de animale au cunoscut si ele cresteri în aceeasi perioadă, numărul de bovine si ovine a crescut cu aproximativ 50%, iar ce de porcine si păsări cu peste 600%.

Cu toate acestea, si agricultura acuza aceleasi carente ca si întreaga economie în ciuda progreselor înregistrate, indicatori ca numărul de tractoare la o mie de ha (16) sau consumul de îngrăsăminte chimice la ha (120 kg) situau România mult în urma tărilor europene dezvoltate. Această situatie, combinată cu o lipsă de interes a tăranului, care nu se mai simtea atasat de pământul de care fusese deposedat, au făcui ca, sub aspectul randamentului la hectar , România să se situeze, la sfârsitul anului 1989, pe unul dintre ultimele locuri în ierarhia tărilor europene.

Serviciile
Desi sectorul tertiar a cunoscut o crestere spectaculoasă în tările dezvoltate, având o contributie foarte importantă la formarea produsului intern brut al acestora, în România, el a fost neglijat Aceasta, deoarece în sistemul productiei materiale serviciile erau considerate productive doar în măsura în care acestea erau o prelungire a activitătii de productie. În rest, celelalte servicii, desi foarte utile populatiei, erau considerate activităti neproductive si, de cele mai multe ori, nu li se acorda importanta necesară. De aceea, la sfârsitul anilor '80, ponderea serviciilor informarea PIB era doar putin mai mare de 25%, aceasta chiar în conditiile în care, în ultimii ani, tarifele serviciilor cunoscuseră o crestere superioară celorlalte preturi.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.