Educatia - interdisciplinaritatea si predarea

Copiii nu tebuie educaţi pentru lumea de azi, deoarece nu se ştie cum va fi lumea lor şi e nevoie să fie învăţaţi să se adapteze.
În sistemul educaţional, într-o societate viitoare, este nevoie de stimularea creativităţii şi acest lucru este posibil numai prin promovarea interdisciplinarităţii.

Interdisciplinaritatea se referă la transferul metodelor dintr-o disciplină la alta putându-se distinge trei grade:
a)epistemologic (transferul metodelor logicii formale în domeniul dreptului)
b)gradul generator de noi discipline (metodele din matematică sunt transferate în fizică; din informatică în artă, au dus la arta informatică)
c)contribuie la big-bang-ul disciplinar.

Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.”
Interdisciplinaritatea derivă din spaţiul cercetării ştiinţifice, iar ca demers epistemic, în domeniul educaţiei, poate fi sesizat sub două aspecte:
1).concentrarea conţinuturilor în perspectiva interdisciplinară precum şi
2).proiectarea şi organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară.

Conexiunea disciplinară cunoaşte patru niveluri de concretizare: multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea.

Multidisciplinaritatea vizează juxtapunerea unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune.
Pluridisciplinaritatea este o integrare mai accentuată bazată pe comunicarea simetrică între diferitele paradigne explicative.
Transdisciplinaritatea vizează o întrepătrundere a mai multor discipline, care duc la apariţia unor discipline noi sau la alte domenii de cunoaştere.