Elefantii

Trimis la data: 2005-04-06
Materia: Biologie
Nivel: Liceu
Pagini: 6
Nota: 7.37 / 10
Downloads: 2112
Autor: Perindei Alina
Dimensiune: 203kb
Voturi: 181
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
În lume mai trăiesc azi doar două specii de elefanţi – elefantul african şi elefantul indian – care mai au două rude care nu le seamănă: timidul porc furnicar şi porcaviile asemănătoare iepurilor. Actualmente elefanţii sunt cele mai mari şi cele mai grele animale terestre, pe lângă faptul că au dinţii incisivi cei mai lungi, au nasul cel mai lung şi poate au memoria cea mai bună.
Cu toată greutatea lor de mai multe tone, deplasarea se poate numi sprintenă. În pădure, dacă este necesar se furişează fără zgomot. Aceşti ,,uriaşi blânzi” sunt fiinţe sensibile şi cu simţ afectiv, trăiesc în legături strânse cu membrii familiei şi cu ceilalţi membrii ai turmei. Din păcate aceste animale au fost vândute fără milă de om pentru incisivii lor – pentru fildeşul preţios – şi numărul de indivizi ai celor două specii a început să scadă într-un mod alarmant.

Greutate impresionantă
Masculii din specia elefantului african pot depăşi greutatea de 6 tone. Greutatea capului poate avea un sfert din masa corporală. Această parte a corpului, pe lângă greutatea sa considerabilă, este încărcată şi cu mijloacele de obţinere a hranei – trompa, fildeşii, măselele de mestecat, uriaşii muşchi ai maxilarului.

Fildeşii elefanţilor sunt dinţi alungiţi – incisivi modificaţi – care sunt folosiţi pentru scoaterea rădăcinilor din pământ şi pentru decojirea pomilor. Elefanţii masculi folosesc fildeşii în luptele lor de stabilire a ordinii ierarhice, lupte premergătoare perioadei de împerechere. Spre deosebire de dinţi, fildeşii cresc pe tot parcursul vieţii elefantului. S-a înregistrat că un mascul de elefant african bătrân poate avea fildeşi de peste 3 metri.

Capul elefantului este susţinut de un gât scurt, puternic. De aceea elefantul nu poate să-şi aplece capul pentru a aduna hrana. Această deficienţă a fost înlăturată de procesul de evoluţie prin dezvoltarea trompei, rezultată din alungirea buzei superioare musculoase şi a nasului. Acest organ admirabil al elefanţilor este construit din mii de muşchi şi este utilizat pentru o sumedenie de operaţii, printre care culesul fructelor, aspirarea apei, ruperea crengilor şi săpatul rădăcinilor.

Trompa este sensibilă atât la mirosuri cât şi la pipăit, elefanţii o folosesc atât la identificarea unui elefant străin cât şi la transmiterea salutului membrilor familiei sau la mângâierea perechii dorite. Mişcarea corpului imens al elefantului nu este deloc greoaie. Gambele scurte şi robuste împart în mod egal greutatea pe patru picioare. Ca şi calul, şi elefantul umblă pe degetele picioarelor. Oasele răsfirate ale degetelor sunt sprijinite de o talpă rotundă şi pe un călcâi format dintr-un ţesut spongios.

Pielea groasă care acoperă talpa se topeşte şi se reface în mod continuu. Contrar aspectului diform, elefantul este un animal ager şi nu se sperie de nici o formă de relief: traversează cu uşurinţă atât mlaştinile cât şi terenul stâncos, pe teren solid lăsând puţine urme. Acest uriaş al uscatului se descurcă bine şi la înot: folosindu-şi trompa ridicată ca tub de respiraţie, traverseză înot râurile şi lacurile.

Elefantul african şi elefantul indian

Se deosebesc două specii de elefanţi: cel african şi cel indian. Cea mai vizibilă deosebire dintre ei este că elefantul african este mult mai mare şi mai greu. Sunt diferite şi dimensiunile urechilor şi ale fildeşului. Craniul elefantului indian este mai proeminent decât al celui african.

Toţi elefanţii, dar mai ales cei africani, de-a lungul mileniilor au trebuit să se acomodeze la diferite habitaturi. Când marea parte a teritoriului era acoperită de copaci, toţi trăiau în păduri. Mai târziu, cu schimbarea climei, s-a schimbat şi aspectul ţinutului iar elefanţii de azi trăiesc şi pe teritorii împădurite dar şi în savane cu ierburi. Elefanţii din savane trăiesc pe teritorile aflate la sud de Deşertul Sahara, în schimb cei de pădure, din Africa Occidentală se găsesc până în văile fluviului Congo. Majoritatea elefanţilor indieni trăiesc în păduri, dar se găsesc printre ei şi elefanţi de câmpie sau chiar şi de mlaştină. Aceştia din urmă sunt deosebiţi de periclitaţi.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.