Elemente de arhivistica

I INTRODUCERE

1. Scopul lucrarii

Astazi arhiva a ajuns o foarte importanta institutie de stat insa
multa lume nu are nici o tangenta cu ea si deci nu-i cunoaste menirea
si avantajele.

Lucrarea de fata nu se doreste a fi o lucrare de informare a maselor
ci doar o simpla incursiune in domeniul arhivisticii, o scurta
prezentare istorica si analiza a structurii sale.

2. Definitia arhivei

Arhiva este locul de pastrare a actelor, o institutie care pastreaza
totalitatea actelor sau a documentelor.

Arhivele sunt pretioase depozite de informatie istorica scrisa. Fondul
arhivistic este un important tezaur scris care face parte din
patrimoniul cultural-national al unui popor. Termenul adoptat de noi
este un termen latin "archivarum"care insa la rândul sau este
corespondentul grecescului "archeion" care desemna curia înaltului
magistrat numit "archeon".

II. APARITIA SI DEZVOLTAREA MISCARII ARHIVISTE

Cele dintâi arhive sunt facute vechi si s-au constituit înca din
antichitate, in orientul antic la greci si la romani. Creatorii de
arhive au fost institutiile politice din stat. Dupa caderea imperiului
Roman, activitatea arhivistica este continuata de si în imperiul
Bizantin si în tarile arabe. Începând cu secolele IV-V apar arhivele
eclezionaste ale institutiilor bisericesti si centrelor monahale din
Apusul Europei.[1 ]

Odata cu începuturile evului mediu, arhivele primesc functii mai
precise si se diversifica. Astfel pe lânga concentratia statala se
înfiinteaza arhivele institutionale administrative teritoriale si
locale; arhivele unor asociatii. În epoca moderna numarul creatorilor
de arhive a crescut. Dupa unirea din 1918 s-a impus o noua organizare
a arhivelor teritoriale. Astfel în 1920 au fost înfiintate patru
directii regionale: Bucuresti, Iasi Chisinau si Cluj, iar în anii
urmatori s-au creat filiale în Craiova, Timisoara, Brasov si Cernauti.
Azi, "Arhivele Nationale" este cea mai importanta institutie de profil
a tarii. Ea adaposteste in depozitele sale aproape 250,000 documente
de arhiva în circa 60d edificii. Arhivele din Cluj se situeaza pe
locul doi din punct de vedere al numarului de documente circa 17.000
la care se adauga în 34.000 cu caracter permanent care însa nu pot fi
prelucrate.

III. ADMINISTRAREA ARHIVELOR

Datorita importantei si valorii fondului arhivistica s-a creat o
legislatie arhivistica. Aceasta apare in epoca moderna si mai ales în
cea contemporana când se pun bazele dreptului arhivistic prin în
fiintarea arhivelor statului. Dreptul arhivistic vizeaza problemele
esentiale ale activitatii arhivistic; arhivele ca si componente ale
dreptului public, normele de creare ale arhivelor, conservarea
fondului arhivistic pentru folosirea în scop juridic, cultural si
istoric a institutiilor publice si private a dat nastere fondului
arhivistic.

Cantitatea materialului arhivistic duce la dificultati în prelucrarea
acestuia, fiind necesara o prealabila operatie de selectie. Între
secolele XV-XVI arhivele statului devin secrete fapt care va duce la o
serie de proteste din partea carturarilor vremii. Tot în aceasta
perioada aparea în unele state ideea de centralizare a fondurilor
arhiviste la nivelul unui organism central.[2]

La noi, cel mai vechi arhivist este Christian Pomarins, care a ordonat
fondul de documente si a întemeiat inventarul acestora în arhivele
Sibiului (1546) si ale Brasovului (1552). În epoca moderna odata cu
perfectionarea întreaga a activitatii la locurile de creare a
arhivelor si cresterea rolului administratiei; fondurile arhivistice
se predau, dupa o anumita perioada pe cale ierarhica la nivel
teritorial.