Elementele actiunii civile

Elementele actiunii civile
2. Subiectele actiunii civile

Noţiunea de participanţi în procesul civil desemnează persoanele şi organele de stat care participă la activitatea de înfăptuire a justiţiei.
In doctrină se distinge între participanţii procesuali principali (subiecţii procesului civil) a căror activitate influenţează desfăşurarea şi soarta procesului civil: instanţa, părţile, organele de executare şi procurorul; şi participanţii procesuali auxiliari, care au un rol subsidiar ce vizează doar lămurirea unor împrejurări de fapt ale cauzei: martori, experţi, interpreţi etc.

Elementele actiunii civile
Cercul participanţilor la proces deseori este lărgit: părţile se prezintă prin mandatari ori sunt apărate de avocaţi.
Dintre subiecţii procesului civil trei sunt indispensabili contenciosului şi anume: instanţa, reclamantul şi pârâtul. Spre deosebire de proces, părţile acţiunii civile se identifică numai cu ultimele două: reclamantul şi pârâtul.
Insă nu trebuie minimalizat rolul pe care judecătorul îl are în procesul civil, rol consacrat cu mai multă claritate în art. 129 c. proc. civ., în redactarea ce i s-a dat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000. Judecătorul trebuie să aibă un rol activ, deoarece el este nu numai protectorul intereselor private, ci şi păzitorul legii.

Părţile poartă o denumire specifică în raport de mijlocul procesual ce intră în componenţa acţiunii de care uzează: reclamant şi pârât în cererea de chemare în judecată; apelant si intimat la apel, recurent si intimat la recurs, contestator şi intimat în cazul contestaţiei în anulare; revizuent si intimat în cererea de revizuire; creditor si debitor în faza executării silite.
Poziţia părţilor în procedura contencioasă este esenţialmente contradictorie în tot timpul procesului. Distinct de situaţia părţilor din procesul penal, în materie civilă acestea se află într-o poziţie de egalitate juridică.

Elementele actiunii civile
Poziţia părţilor principale - reclamant şi pârât - prezintă multiple variţii în procesul civil, în sensul că poziţia ofensivă dintr-o formă procesuală se poate transforma într-o poziţie defensivă în altă formă procesuală: în apelul pârâtului, reclamantul din cererea de chemare în judecată va dobândi poziţia de intimat; în excepţie, prin formularea unei cereri reconvenţionale, caracterizată prin părăsirea poziţiei pur pasive a pârâtului, acesta devine reclamant. Această cerere va schimba raportul tradiţional dintre părţi, astfel încât pârâtul devenit reclamant va trebui să probeze ceea ce afirmă.(art. 1169 C.civ.)
Instituţia participării terţelor persoane în procesul civil este reglementată în Codul de procedură civilă în Cartea a II-a, capitolul III din Titlul I, intitulat "Alte persoane care pot lua parte la judecată".

Conceptul de terţe persoane are o semnificaţie diferită în dreptul procesual civil faţă de dreptul substanţial. Dacă în dreptul material terţii sunt persoane străine de actul juridic - penitus extranei - faţă de care nu se produc efecte juridice , în dreptul procesual terţii sunt persoane care se pot adăuga părţilor între care s-a stabilit iniţial raportul juridic procesual, din iniţiativa lor sau a părţilor iniţiale, dobândind astfel, calitatea de părţi.

Elementele actiunii civile
Codul de procedură civilă reglementează următoarele forme de participare a terţilor în procesul civil: intervenţia, chemarea în judecată a altor persoane, chemarea în garanţie şi arătarea titularului dreptului.Instituţia participării terţilor la procesul civil are un profund caracter preventiv.

cererile de intervenţie sunt cereri incidentale, şi ca urmare, competenţa soluţionării lor aparţine instanţei sesizată cu cererea principală.Procurorul este un subiect al procesului civil în calitate de parte, indiferent de formele de participare a acestuia la proces. Participarea sa la judecată nu se reduce la o asistenţă pasivă, de informare asupra disputei judiciare.

Procurorul intervine în activitatea judiciară pentru a apăra interesele generale ale societăţii, chiar şi atunci când intervine pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor. Această împrejurare îi conferă statutul special de parte în procesul civil. De exemplu, efectele hotârîrii judecătoreşti nu se întind în mod direct asupra procurorului nu poate fi condamnat la plata cheltuielilor de judecată, participă la activitatea judiciară în condiţiile şi cazurile determinate de art. 45 c. proc. civ., poate exercita căile ordinare de atac chiar dacă nu a fost parte în proces în faţa instanţei de judecată, etc.
Procurorul poate face uz de de instituţia recuzării in cazurile in care legaturile de rudenie privesc pe judecător si celelalte parti. Relaţiile dintre procuror si judecător, chiar si atunci când are calitatea de reclamant, nu pot fi invocate ca motiv de recuzare de către nici una din parti.

Participând in procesul civil, procurorul acţionează potrivit drepturilor si obligaţiilor consacrate de procedura civila si care statornicesc un regim de egalitate si contradictorialitate intre participanţii la procesul civil, asigurând totodată instanţei o poziţie independenta si suverana. Procurorul care participa la judecata poate fi substituit oricând, si in orice faza a procesului, cu un alt procuror, fara a fi necesara îndeplinirea unei formalităţi.
Procedura abţinerii procurorului se va desfăşura in conformitate cu principiile de organizare si modul de funcţionare a unittailor Ministerului Public.
Procurorul care ştie ca in privinţa lui exista un motiv de recuzare este dator - in conformitate cu art.25 C. pr. Civ - sa raporteze acest lucru şefului unităţii din care face parte, formulând si o cerere de abţinere.