Emile Durkheim - Ideea corporatista

Durkheim urmareste deci si el aceeasi relatie intre "eul" individual si "interactiunea sociala". In viziunea sa indivizii, ba chiar grupurile se pot prabusi in dezordine, in anarhie. Societatea insa "nu este o fiinta ilogica sau a-logica, incoerenta si fantasta cum a fost considerata adesea. Din contra, constiinta colectiva este forma cea mai inalta a vietii psihice, pentru ca ea este constiinta constiintei. Fiind plasata in afara si deasupra contingentelor individuale si locale, ea nu vede lucrurile decat sub aspectele lor care le cristalizeaza in idei comunicabile... Societatea vede mai departe si mai bine ca indivizii" (Les formes..., p.444).

Societatea deci este exterioara, are putere morala, vede mai departe ca indivizii, este coercitiva, etc. Acestea sunt trasaturile generale ale faptului social. Sociologismul si preocuparea pentru tema solidaritatii sociale sunt expresia necesitatilor unei epoci istorice coplesita de anarhie si dezechilibre, confruntata deci, cu nevoia reconstructiei ordinii. Epoca este dominata de interesul pentru tema solidaritatii sociale. W. Petty, A. Smith, Saint-Simon, A. Comte, H. Spencer, J. S. Mill, Carey, au nazuit fiecare la o teorie a solidaritatii sociale.

Cu sase ani inaintea lui Durkheim problema a stat in centrul preocuparii lui Tonnies care a elaborat, cum stiti, o teorie a tranzitiei de la comunitate la societate. Cu deosebirea ca, in viziunea lui Durkheim aceasta trecere este savarsita gratie unui proces de dezvoltare continua a functiilor economice, de circa 200 de ani, la un nivel pe care nu l-au mai atins vreodata in istorie. In vreme ce in alte perioade istorice, aceste functii nu "jucau decat un rol secundar, acum ele detin rangul I... In raport cu dezvoltarea lor progresiva, functiile militare, religioase, administrative, se afla intr-un recul progresiv. Numai functiile stiintifice sunt in stare a le disputa pozitia" (ib. pIV).

Societatile devin esential industriale, observa Durkheim in cea mai buna continuitate a teoriei lui A. Comte. Separarea de Comte se produce de indata ce Durkheim face constatarea ca aceasta mutatie, afirmarea functiilor economice (industriale), reprezinta "o sursa de demoralizare generala". Cum functiile economice absorb un numar foarte mare de indivizi a caror viata se deruleaza "aproape integral in mediul industrial si comercial" si cum acest mediu are o scazuta amprenta morala, inseamna "ca cea mai mare parte a existentei lor se scurge in afara oricarei actiuni morale" (ibid).