Eminescu gazetar

El a scris o serie de consideratiuni asupra problemei romanilor de pretutindeni, problematica trecerii armatelor rusesti prin tara, lucide articole de politica externa precum si insemnari economice. Atunci cand nu lucra la redactie, poetul sta inchis in casa compunandu-si operele cu o absenta desavarsita de lumea inconjuratoare.

Desi cu atat de reduse nevoi materiale, aceasta viata nu era pe placul lui, nefericindu-l nesiguranta ei. Nevoia de independenta economica si sociala este poate ceea ce a pasat cel mai mult asupra poetului.Aceasta fire fu cauza unui conflict cu directorul Tipografiei Nationale, ce duse in final la plecarea poetului din redactia ziarului. In urmam acestei "intamplari", Eminescu pleaca la Bucuresti unde devine redactorul ziarului "Timpul". Acesta devine de fapt un organ de expresie al poetului.

Eminescu ataca inversunat in articolele sale pe liberali. Atacurile adversarilor, oricat de rele nu afecteaza spiritul poetului. Ingrijorati de existenta lui, prietenii au vrut sa-i vina in ajutor, insa Eminescu i-a refuzat. In odaia lui, la lumina incerta a lampii cu gaz, poetul compunea sau definitiva operele lui. De asemenea Luceafarul, Mai am un singur dor se vad a fi "aruncate pe hartie" in aceasta vreme. In afara e poezii, Eminescu dovedeste serioase preocupari privind filosofia, chimia, fizica si chia matematica.

Prieteni prea multi, poetul nu avea. El se intalnea totusi cu junimistii bucuresteni ce alcatuiau in cassia lui Maiorescu o filiala a "Junimii". Maiorescu avea obiceiul sa iasa la iarba verde in imprejurimile Bucurestiului, plimbari la care luau parte pe langa familia sa si consulul german Griesebach, Eminescu si Slavici.Relatiile cu inalta societate ii aduce poetului si neplaceri. Itai de toate, stime pentru talentul sau si deplangerea saraciei sale se transforma la acesti oameni intr-o jignitoare protetiune.