Emotie de toamna

Trimis la data: 2002-11-03
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 1
Nota: 8.99 / 10
Downloads: 4937
Autor: Adelin Moseanu
Dimensiune: 5kb
Voturi: 421
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Nichita Stănescu este o apariţie de excepţie pe scena liricii româneşti contemporane. Poezia sa, prin originalitatea viziunii poetice, prin noutatea limbajului, prin gradul înalt al metaforizării acestuia, şochează cititorul nu de puţine ori şi lasă loc interpretărilor, fiind ceea ce se poate numi o poezie deschisă, ale cărei sensuri cititorul le poate înţelege potrivit gradului de cultură sau structurii sale sufleteşti
Emoţie de toamnă
Propoziţia “A venit toamna” nu este simpla constatare a rotirii ciclice a anotimpurilor, ci, asociată celei care urmează, “acoperă-mi inima cu ceva”, sugerează înstrăinarea, diminuarea sentimentului de dragoste. Toamna simbolizează, în plan concret, apropierea frigului, pălirea lumini solare, iar în plan figurativ-răcirea sentimentelor, distanţarea între îndrăgostiţi, stingerea iubirii.

Eul liric, îndrăgostit îşi strigă dezamăgirea si-i cere iubitei un gest de revenire, o speranţă în renaşterea iubirii: “acoperă-mi inima cu ceva”. Substantivul “umbra” semnifică absenţa iubitei, amintirea ei, dar propoziţia “acoperă-mi inima […] cu umbra ta” include sensul aşteptării, împlinirea speranţelor, chiar în absenţa iubitei.

Versul al treilea aduce o exprimare clară a temerii de despărţire: “Mă tem că n-am să te mai văd uneori”, ceea ce a duce la revolta întregii fiinţe a poetului: “Că or să-mi crească aripi ascuţite pana la norii”. Metafora întărită prin epitet “aripi ascuţite” pare a exprima măsura durerii. Poetul nu e un om obişnuit, el dă glas simţirilor prin arta sa. Aceeaşi metaforă exprimă posibilitatea ca eul deznădăjduit să-şi transfigureze suferinţa într-o înălţare pe culmile creaţiei, oricât de dureroasă ar fi, iar hiperbola “până la nori” poate semnifica inexistenţa unei limite în manifestarea sentimentelor în plan artistic.

Îndrăgostitul se teme de ademenirea iubitei într-o alta relaţie de dragoste, simbolizată prin metafora “ochi străin”, care o va face să sufere: “şi el o să se închidă co-u frunză de pelin”. În plan concret, pelinul exprimă gustul amar, iar în plan metaforic – amărăciunea unei asemenea relaţii nesincere, care eşuează, a unei iubiri neîmplinite.

Toate aceste gânduri şi presupuneri îl determină pe poet să transforme propriile sale trăiri “speranţa, teama, tristeţea, deziluzia creata”. Înecarea cuvintelor în mare sugerează găsirea altor modalităţi de exprimare, înlăturarea sensurilor cunoscute, banalizate şi înveşmântarea lor cu altele, mai profunde, mai ascunse, mai încifrate, a căror căutare presupune sensibilitate şi cunoaştere artistică.

Şuierarea lunii, răsărirea ei şi prefacerea ei “într-o dragoste mare” înseamnă asocierea elementelor naturii, ale cosmosului, frământărilor sufleteşti ale artistului, dar şi investirea lor cu simboluri în procesul creaţiei poetice.
Poezia cuprinde elemente specifice planului terestru şi cosmic, căci eul poetic, în manifestarea sa, nu cunoaşte limite. Structura poeziei
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.