Empirismul sociologic si aspectele metodolige si doctrinare

Unitara in estenta sa, aceasta orientare a cunoscut forme foarte diferite de manifestare. Ca etapa distincta in istoria doctrinelor sociologice, necesita, de aceea a fi tratata prin prisma principiului metodologic al unitatii in diversitate. In consecinta, criteriul cronologic va fi sistemul de referinta la care ne vom raporta in prezentarea personalitatilor care s-au dovedit a fi referentiale pentru evolutia emipirsmului socilogic in ansamblul sau, si nu pentru gandirea sociologica din propriile spatii de provenienta sau rezidenta.

Philinius din Cas, Serapion din Alexandria, Galien ( primul care a sustinut teza conform careia empirismul este singura baza a cunoasterii pozitive), Stuard Mill (asociatismul), Fr. Bacon, T. Hohhes, J. Locke,(empirismul materialist), G. Berkley, E. Mach, R. Avenarius (emipirismul idealist); forma cea mai recenta empirismul logic);
indeosebi ceea ce acesta denumea canon of prof: metoda acordului, metoda diferentei, metoda rezidurilor, metoda variatiei concomitente.

b) metoda pozitivista care consta in "formularea de explicatii teoretice si predictii ale evenimentelor empirice observabile pe baza stabilirii de raporturi izomorfice intre teorie si observatie (experimentare) sau de similaritati structurale intre nivelurile teoretice si cele observationale ale cunoasterii;c) rezultatele cercetarilor in domeniul statisticii, indeosebi lucrarile lui Fr. Galtan, K.Pearson, R.A. Fisher,

K. Pearson de exemplu considera legile stiintifice ca "expresii concentrate ale realitatilor si succesiunilor"(12) obtinute prin generalizari de tip probabilist, iar relatiile dintre lucruri reprezentate prin numere de forma coeficientilor este corelatii sau de contingenta. "Problema fundamentala a stiintei este de a descoperi cum este corelata variatia dintr-o clasa cu variatia dintr-o alta clasa"(13)
Dezvoltand tehnica statistica a calcularii coeficientului de corelatie, K. Pearson a ajuns la concluzia ca inlocuirea, in stiinta, a cauzalitatii cu contingenta si corelatia, genereaza o "noua epoca a cercetarii".

Pe baza acestor surse, emipirismul sociologic, ca metodologie de cercetare, s-a dezvoltat avand ca model stiintele naturii si aplicarea tehnicilor statistice.FREDERIC LE PLAY (1806 - 1884) - recunoscut ca fondator al sociologiei empirice care s-a constituit, efectiv, plecand de la premisa utilitatii practice a descoperirilor stiintifice. Similar cu tehnica, rezultata din obiectivarea practica a valorilor stiintei si raspunzand unor necesitati concrete, si stiintele sociale trebuie sa puna, neconditionat, in slujba ameliorarii conditiilor de munca si viata ale oamenilor, rezultatele cercetarilor sociale.

Pentru a atinge acest K. Perasons: The grammar of science, New York, Meridian, Brooks. Inc, 1967, p. 82 obiectiv, stiinta sociala trebuie mai intai sa se debaraseze de speculatiile metafizice, pentru ca apoi sa-si reconstruiasca un set de metode de investigare eficienta a realitatii sociale nemijlocite.