Enigma Otiliei - eseu

,,ENIGMA OTILIEI" a aparut in martie 1938. Romanul prezinta viata burgheziei bucurestene din prima jumatate a secolului nostru. Titlul original al romanului a fost "Parintii Otiliei" scriitorul avand in vedere ideea paternitatii. Romanul devine o satira vehementa la adresa burgheziei in care relatiile copii-parinti s-au degradat datorita banului. In roman se impletesc elemente balzaciene, clasice, romantice si realiste .

Perspectiva narativa . Romanul este o specie a genului epic in proza, cu actiune complexa si de mare intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si intriga complicata. Este roman realist prin: tema, structura inchisa, specificul secventelor descriptive, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic si polemic, prin elemente ale modernitatii.

Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a -III-a. Viziunea "dindarat" presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate. Naratorul omniscient stie mai multe decat personajele sale si, fiind omniprezent, el controleaza evolutia lor ca un regizor universal. Romanul urmeaza arta narativa balzaciana si prin folosirea tehnicii detaliului care ofera o protectie realista a scenelor de viata si a personajelor principale la evenimentele epice. Tipologia personajelor este de esenta clasica.

Acestea sunt conturate realist ,dominate de o singura trasatura fundamentala:sunt tipuri general umane de circulatie universala (avarul, arivistul, baba absoluta) . Se foloseste antiteza in prezentarea personajelor . Romanul sintetizeaza mai multe elemente literare si formule narative: clasicism,romantism, realism de tip balzacian, tehnici de caracterizare a personajelor.

Romanul are ca tema viata burgheziei bucurestene de la inceputul sec. al XX-lea surprinsa in cateva din aspectele ei tipice, relatiile de familie, dezumanizate de goana dupa bani. Autorul infatiseaza lumea detinatorilor de capital si pe aceea a arivistilor, cu o ascutita ironie critica.

Semnificatia titlului . Aceasta "enigma a Otiliei" se naste mai ales in mintea lui Felix, care nu poate da explicatii plauzibile pentru comportamentul fetei, ce ramane pana la sfarsitul romanului o tulburatoare intruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin. Indragostit de Otilia, Pascalopol o admira si o intelege, dar nici el nu poate descifra in profunzime reactiile si gandurile fetei, confirmandu-i lui Felix in finalul romanului: "A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma".

Constructia si momentele subiectului
Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal ("intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909") si spatial (descrierea strazii Antim, a arhitecturii casei ), prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice.

Expozitiunea este realizata in metoda realist -balzaciana: situarea exacta a actiunii in timp si spatiu, veridicitatea sustinuta prin detalii topografice, descrierea strazii in maniera realista, finetea observatiei si notarea detaliului semnificativ.