Enigma Otiliei - subiectul operei

Tema operei
Romanul are ca temă viaţa burgheziei bucureştene de la începutul secolulul al XX-lea surprinsă în câteva din aspectele ei tipice, relaţiile de familie, dezumanizate de goana după bani . Supunându-se la obiect, autorul înfăţişează lumea deţinătorilor de capital şi pe aceea a ariviştilor, cu o ascuţită ironie critică.

Semnificaţia titlului

Otilia este un personaj tipic de feminitate enigmatică pentru toate personajele romanului. Subiectivismul cu care este privită din mai multe puncte de vedere foarte diferite, asociază în mod fericit puritatea cu farmecul natural al vârstei, Otilia fiind de o tulburătoare seriozitate sau zvăpăiată ca o fetiţă, ceea ce dă o fascinaţie cuceritoare personajului. Amestecul teribilelor copilării, al plăcerilor de a alerga desculţă prin iarbă cu seriozitatea şi raţiunea rece cu care judecă şi explică imposibilitatea mariajului dintre ea şi Felix ne dumereşte şi fascinează. Împrăştiată şi dezordonată, acceptă cu luciditate protecţia lui Pascalopol şi respinge cu rezervă manifestările sentimentale ale lui Felix. Este înţelegătoare şi plină de tact în comportamentul ei faţă de moş Costache, dar aparent imună la răutăţile celor din clanul Tulea, ea rămâne surprinzătoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profundă.

Această „enigmă a Otiliei” se naşte mai ales în mintea lui Felix, care nu poate da explicaţii plauzibile pentru comportamentul fetei, ce rămâne până la sfârşitul romanului o tulburătoare întruchipare a naturii contradictorii a sufeltului feminin.
Îndrăgostit de Otilia, Pascalopol o admiră şi o înţelege, dar nici el nu poate descifra în profunzime reacţiile şi gândurile fetei, confirmându-i lui Felix în finalul romanului: „A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă”.

Subiectul operei pe scurt – 1

Subiectul e simplu. Adolescentul Felix Sima, proaspăt absolvent al Liceului Internat din Iaşi, orfan, vine în 1909 în Bucureşti, la unchiul său, Costache Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de medicină. Costache Giurgiuveanu, rentier îmbogăţit prin avariţie, ca Hagi tudose al lui Delavrancea, ţine în casa sa, dintr-o ciudată afecţiune, pe orfana Otilia Mărculescu, neîndurându-se totuşi s-o înfieze. Pupila e râvnită de moşierul Leonida Pascalopol şi invidiată de toţi membrii familiei Tulea, în frunte cu sora lui Costache Giurgiuveanu, Aglae Tulea, şi cu ginerele acesteia, avocatul fără procese, Stănică Raţiu.

Felix se îndrăgosteşte de Otilia, dar aceasta, spirit practic, după o scurtă criză se mărită cu bogatul Pascalopol. Stănică smulge cu forţa banii lui moş Costache, fără ştirea familiei, şi provoacă astfel moartea bătrânului avar, apoi o părăseşte pe Olimpia, soţia lui, sub prexetul că nu i-a dat un „copil viabil”, şi se însoară cu fosta întreţinută a unui general bătrân. În posesia banilor, Stănică intră în politică şi se alege deputat în parlament. Pascalopol, mult mai în vârstă decât Otilia, îi redă după un timp libertatea şi aceasta junge artistă la Buenos-Aires.