Epopeea lui Ghigames

Trimis la data: 2009-08-29
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 3
Nota: 8.21 / 10
Downloads: 13
Autor: Valy m.
Dimensiune: 7kb
Voturi: 36
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Epopeea lui Ghigames
Psalmodiate in procesiunile religioase, pagane sau crestine, chiuite in toiul petrecerilor, impletite cu bocetele inmormantarilor sau scandate la rascrucile ulitelor in zile de targ, povestile care au leganat copilaria lumii s-au inchegat mai tarziu in lungi poeme ce-au infrant neinchipuita cruzime a uitarii.
Epopeea lui Ghigames
Necunoscutii barzi care le-au cules din trecut pentru a le darui viitorimii, au imbogatit comorile adunate de la cei multi cu cate o nestemata, slefuita de simtirea proprie, si astfel, frumos oranduite in armonia versului, ele au alcatuit izvoare din care avea sa se adape inspiratia marilor opere literare de mai apoi.

Leagan al inceputurilor civilizatiei, pamantul Mesopotamiei, cand parjolit de arsita soarelui, cand scaldat de binecuvantata revarsare a Tigrului si Eufratului, ascundea sub straturile cetatilor si metropolelor scufundate veac dupa veac de macinarea timpului margaritarul celei dintai plasmuiri a umanitatii.

Din frica de moarte, ce s-a ingemanat prima suflare de viata si goana inchipuirii dupa vrajitul miraj al vesniciei, s-a tors firul celei mai vetuste povesti ce-o stim a sta la inceputurile nazdravanului ghem, care s-a rostogolit pana pe pragul zilelor noastre in feerica despletire a marilor legende ale lumii, povestea zbuciumului si a ratacirilor regelui Ghilgames.

Din paginile acestei epopei se desprinde omul Ghilgames. Setea lui de prietenie, dorinta apriga de a-si fauri o glorie, indemnul spre fapte vitejesti, frica de moarte si goana istovitoare dupa aflarea vesniciei, sunt tot atatea sentimente adanc umane si universal valabile. Cel dintai erou al lumii iubeste si dispretuieste, plange si se vaita, sufera si uraste, se bucura si bea pana la fund din cupa deznadejdii, aidoma oricarui om din toate timpurile, aidoma oricaruia dintre noi.

Ghilgames este nestapanit si trufas. El stie ca voia lui e lege si ca de un semn al lui atarna viata sau moartea ultimului dintre miile de supusi, peste care pastoreste. Viata lui e un sir de petreceri si desfrauri, pana in clipa in care jalea oropsitilor care-i indura toanele ajunge la urechile zeilor. Ca sa-l mai linisteasca pe Ghilgames in pornirile lui, zeii hotarasc sa-i faureasca un tovaras tot atat de puternic. Enkidu, cel de-al doilea erou ce se iveste pe scena epopeii, nu e faurit numai spre a-l potoli pe Ghilgames, ci spre a i se opune, spre a se confrunta cu acesta, spre a-i provoca si actualiza virtutile, a-i determina limitele si posibilitatile, a-l intregi prin urmare. Simbol al primitivitatii, dar si al puritatii desavarsite, Enkidu se impotriveste regelui Ghilgames, al carui spirit incepuse a fi corupt de ispitele tiraniei.

Ghilgames aude prin mijlocirea unui vanator, ajuns in cetate, de existenta acestui urias – existenta pe care de altfel i-au prevestit-o si visurile. Prima intalnire a celor doi eroi este o ciocnire, o masurare de forte. Ghilgames, omul civilizat, este mai puternic. Infrant salbaticul recunoaste superioritatea invingatorului si o preamareste. Asa se naste prietenia ce-i va lega pana la moarte. Rostul acestei prietenii este implinirea unor fapte vitejesti, care sa poarte din veac in veac faima marelui rege al Urukului. El porneste sa infrunte si sa biruie puterile raului, reprezentate de Humbaba, inspaimantatorulstapan al Padurii de Cedri, de Taurul Ceresc. Umbra nedespartita, Enkidu il insoteste in toate luptele. Intorsi in cetate biruitori si acoperiti de glorie sunt primiti in uralele multimii. In gloria lui, nici de zei nu se mai teme.

Cand zeita Istar, puternica zeita a dragostei si a fertilitatii, il cere de sot, o infrunta, aruncandu-i in fata cele mai crude batjocuri. Mania zeilor va pune capat acestei cutezante. Din senin, un rau tainic, o boala fara leac il rapune pe Enkidu. Dinaintea mortii celui mai drag tovaras de viata, durerea regelui se dezlantuie inspaimantatoare, dandu-i in acelasi timp si masura zadarniciei celor implinite pana atunci. Nu monstrii, nu puterile naturii trebuie sa le invinga el, ci Moartea care i-a rapit tot ce a avut mai de pret pe lume, prietenia. Enkidu viseaza ca a fost condamnat de zei. A doua zi cade bolnav si se stinge dupa douasprezece zile.

Deznadajduitul Ghilgames a incaltat sandalele ratacitorului spre a afla taina Vesniciei. Un singur muritor o cunoaste, si acela este batranul Uta – napistim, supravietuitorul Potopului. Pentru a ajunge pe meleagurile unde salasluieste Inteleptul lumii, harazit de zei sa nu moara niciodata, Ghilgames colinda prin locuri neumblate si infrunta primejdii ce-s pe masura a dobori un om obisnuit. El le va trece pe toate. La capatul drumului, ajuns la tinta, va afla insa ca nimanui nu-i e dat sa biruie moartea.

Stradaniile supraomenesti pe care le-a desfasurat eroul merita insa o recompensa. Uta – napistim se indura de suferintile regelui pribeag si-i da planta care inseamna „tinerete fara de batranete”. Sarpele ii fura buruiana, si Ghigames, omul, se intoarce in Cetatea de scaun imbogatit de crunte experiente, imbatranit de lunga-i ratacire si patruns de lumina unui singur adevar – acela ca nemurirea lui sta in trainicia zidurilor Urukului, ridicate din indemnul si la porunca sa. Omul nu-si poate depasi moartea decat prin creatie.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.