Estetica si limbajul despre arta

Chimia si fizica ne pot spune multe despre aceste proprietati, asa incat pentru orice obiect putem prezice cum va arata si cum va fi receptat de un observator obisnuit. in al doilea rand, toata lumea este in principiu de acord asupra faptului ca un obiect este rosu sau greu. Dezacordul se rezolva usor, examinand fie persoana care observa, fie conditiile in care are loc observatia. John nu percepe culorile, deci nu vede normal. Mary e neobisnuit de puternica, astfel incat obiectele nu i se par la fel de grele ca altora.

Lumina e ciudata, gravitatia pe luna nu este la fel de mare -observatiile noastre despre proprietatile obisnuite se bazeaza pe modul in care sunt construite obiectele si pe conditiile in care le observam. Nu trebuie sa ne intrebam "ce inseamna a fi rosu", pentru ca atunci cand culoarea rosie este prezenta, o vedem pur si simplu. Prezenta sa este evidenta. Cuvantul 'roseata' nu e decat o prescurtare a modului nostru obisnuit de a ne referi la obiectele pe care le vedem ca fiind rosii.

Dar si frumusetea pare sa fie o proprietate a obiectelor. in propozitii, ea are aceeasi functie ca a altor proprietati mult mai obisnuite. Spunem ca "cerul este rosu, si e frumos", dar nu putem explica frumusetea asa cum explicam celelalte insusiri. Nu exista o fizica sau o chimie a frumosului, si, lucru si mai denitant, observatorii obisnuiti nu cad de acord asupra frumusetii. Totusi, continuam sa spunem ca unele obiecte sunt frumoase, iar altele nu. intrebarea "ce este frumosul?" pare deci sa necesite un alt fel de raspuns decat intrebarea "ce este rosul?".Ea ramane totusi o intrebare bizara.

Daca spunem ca unele lucruri sunt fmmoase, iar altele nu, ar trebui sa putem explica la ce ne referim cand facem aceasta afirmatie. Lasam impresia ca stim despre ce vorbim -unele apusuri de soare sunt fmmoase, altele sunt doar banale, unele poeme sunt frumoase, altele sunt categoric scrise prost. Unele lucruri, cum ar fi un corp plin de sange si mutilat intr-un accident, par imposibil de numit 'frumoase'; multe altele tin de preferinta personala. (Vom avea prilejul sa examinam toate aceste judecati intr-o alta sectiune a cartii.)
in mod normal, nu simtim nevoia sa oferim temeiuri in sprijinul unei afirmatii, mai ales atunci cand ele ar fi mai obscure decat afirmatia in sine.

"Ce este calitatea de a fi rosu?" intra in aceasta categorie. Daca suntem obligati, putem motiva afirmatia ca "masina este rosie", dar nu simtim nevoia s-o facem si prin urmare intrebarea "ce vrei sa spui prin rosu?" pare inutila. Daca ni se cere sa procedam la fel in privinta frumosului, gasim cu greu argumente (sau cel putin argumente bune), desi aceasta judecata nu ne incomodeaza deloc. Acum intrebarea "ce este frumosul?" pare de doua ori ciudata - intai pentru ca ni se pare inutila, si apoi pentm ca nu e normal sa avem aceasta impresie.
O solutie ar fi sa incercam s-o facem sa dispara.

Am putea admite ca discutia noastra despre frumos e doar un fel de-a vorbi: ea doar pare sa se refere la o proprietate a obiectelor. Din aceasta perspectiva, atunci cand spunem ca un lucru este frumos nu facem decat sa-1 elogiem. Spunem ceva de genul "imi place acest obiect datorita modului in care imi apare el mie". Multe dintre propozitiile noastre care folosesc cuvintele 'frumos' si 'frumusete' lasa intr-adevar impresia ca pot fi parafrazate astfel. "Apusul este frumos" n-ar fi decat un mod de a spune ca imi place imaginea lui.