Eugen Ionescu - Dramaturgia

Trimis la data: 2005-03-31
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 16
Nota: 8.44 / 10
Downloads: 19
Autor: Petru
Dimensiune: 68kb
Voturi: 196
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Scriitor afirmat, iniţial, în cultura română şi apoi în cea franceză, Eugen Ionescu s-a născut la 26 noiembrie 1909 în or. Slatina. Tatăl a fost român, dar cu studii juridice făcute la Paris, iar mama – de origine franceză. Eugen a urmat primele clase şcolare în Franţa apoi în România, a urmat cursurile la colegiul “Sf. Sava” din Bucureşti şi apoi pe cele ale Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti. Luându-şi licenţa în filologie modernă, în 1932, el a fost, pentru o scurtă perioadă de timp, profesor de limba franceză.
Fiind intervievat, Eugen Ionescu deschide una dintre motivaţiile principale care l-au determinat să scrie: “Eu, care sunt sincer, trebuie să mărturisesc, cu mîna pe conştiinţă, următoarele lucruri: întîi, literatura a fost marea mea pasiune; literaţii, marii mei idoli.

Neputinţa de a le semăna mi s-a părut definitivă, implacabilă, în ziua cînd, fiind elev, în clasa a IV-a de liceu, profesorul Olmazu mi-a spus că n-am „talent” şi mai ales, cînd dl. Perpessicius (nu-şi aduce aminte) a scris la Poşta redacţiei a Universului literar că nu-mi primeşte poeziile.

Dl Perpessicius, de altfel, mi-a dat titlul cărţii mele, care, cum se ştie, a fost magnetul înjurăturilor anului trecut. Şi anume: 13 inşi trimisesem poezii, 13 inşi cărora, puşi unul lîngă altul, dl Perpessicius le-a răspuns, în bloc, cu majuscule: NU. Perseverent cum sunt, am continuat să fac poezii şi în clasa a V-a. Am prezentat un sonet dlui Pompiliu Constantinescu care mi-era profesor de română.

Dlui Pompiliu Constantinescu i s-a părut că sonetul meu e rudimentar. De lucrul acesta am căutat să mă răzbun în toate chipurile, afirmînd în decursul fructuoasei mele activităţi că critica d-sale este rudimentară. În clipa în care nu am mai iubit literatura, ci am devenit vanitos, m-au primit publicaţiile, a vorbit despre mine la Radio dl Perpessicius însuşi şi m-am înjurat, în scris, ca de la egal la egal, cu fostul meu profesor, dl Pompiliu Constantinescu.

Dar despre faptul că am scris din vanitate am vorbit pe larg în Nu. Astăzi, dispreţuiesc prea sincer pe toţi literaţii şi neliteraţii ca să mai pun accentul pe vanitatea literară. Mai scriu însă din deprindere; dintr-un obicei prost; dintr-un viciu contractat din copilărie. Şi am să mai scriu pentru că, neputînd face politică şi nefiind filosof, trebuie să-mi trec timpul cu ceva pînă la moarte, ca s-o uit şi ca să nu mă plictisesc de tot.”

Astfel, poate da, ori poate nu, dar Eugen Ionescu şi-a început activitatea literară dintr-o răzbunare, dar care s-a dovedit a fi una fecundă. Acum sa nu fim categorici, s-ar putea ca influenţa acestor doi oameni să nu-l fi determinat în mod exclusiv să o apuce pe drumul literaturii, însă totuşi, prima motivare a venit de la ei…

Adevăratul său debut poetic, din 1928, a avut loc în Bilete de papagal, revista lui Arghezi; a debutat editorial cu placheta de versuri Elegii pentru fiinţe mici, în 1931. A urmat volumul critic Nu, din 1934, care a stîrnit un viu scandal, prin tonul nonconformist şi polemic al tînărului scriitor. Eugen Ionescu pune în discuţie totul – miturile, modelele şi stilurile literaturii – contestînd, între alţii, pe Arghezi şi pe Ion Barbu. Publică, apoi, o biografie în stil grotesc a lui Victor Hugo.

Între octombrie 1940 şi mai 1942, Ionescu îşi reluase în România, meseria de profesor de franceză, după care, sosirea trupelor germane în propria lui ţară îl silise ca, împreună cu soţia sa Rodica, să revină în sudul Franţei. Primul loc de popas a fost Marsilia. Ionescu trecea pe atunci prin mari dificultăţi financiare.

Într-o scrisoare pe care i-o adresa, la 29 septembrie 1942, lui Jean Ballard, directorul revistei „Cahiers du Sud”, îşi exprima adâncul regret de a fi trebuit să părăsească Marsilia pentru Vichy, unde lucra ca secretar de presă la Legaţia României, unde incertitudinile financiare îl determinau să accepte mărunte lucrări de traducere pentru Legaţia română de la Vichy. Erau vremuri grele, pentru procurarea hranei aveai nevoie de multă abilitate şi de numeroase cunoştinţe.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.