Eugen Ionescu sau absurditatea absurdului

Trimis la data: 2009-03-18
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 37
Nota: 7.30 / 10
Downloads: 1
Autor: Brad Florina
Dimensiune: 85kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
In Jurnalul sau - din care unele file sunt publicate in Nu - la 23 august 1932, Eugen Ionescu nota: "Nu pot ramane la viata asta pe care nici nu o traiesc din plin. Nici la literatura. Ci stau asa sovaitor, intre doua punti"1. S ar putea aminti, in legatura cu aceasta pozitie, in fals echilibru, a tanarului Eugen Ionescu, dubla apetenta baudeAZlairiana spre Dumnezeu si Diavol, spre extazul vietii si spre oroarea vietii, celebrul faustic goethean: "Zwei Seelen wohnen, ach, in meiner Brust", ca si alte nu mai putin auguste pilde de dedublare, ambivalenta, ezitare la rascruce. Dupa cum s ar putea aminti dilema magarului lui Buridan sovaind intre capitele de fan la egala distanta de perplexa sa persoana.
Undeva, Baudelaire si Faust, magarul lui Buridan si Eugen Ionescu se intalnesc: intr un punct neutru, un loc gol in care stau suspendati, plini numai de ei insisi. In acele indeAZpartate pagini de Jurnal, viitorul autor al Ucigasului fara simbrie (Tueur sans Gages) insemna vidul launtric si obsesia egotista: Nu am nici o pasiune, nici o obsesie in afara de mine: Eu care mi sunt gloria, bucuria, suferinta, viata, moartea!..."2 Dar nimic mai plictiAZsitor (in sensul cel mai grav al cuvantului), decat vibrarea in vid, pe loc, ca o limba de cantar cu talgerele in permanent echilibru.

De la romanticii "oameni fara rost", prin elegantii cultivatori ai spleen ului, pana la angoasatii plictisului existential, generatii de fii ai ultimelor doua secole au cunoscut acest rau al neputintei de a se parasi pe sine. Eugen Ionescu, in acei ani ai inceputurilor sale, era prea lucid pentru ca sa nu si dea seama ca numai o transcendere a acestui egotism, o depasire a echilibrului indecis intre traire si creatie il poate mantui. "Inteleg ca numai asa m as putea salva: murind pentru jumatate din mine, traind pentru jumatate din mine. Trebuie sa risc totul pe o singura carte.

Numai riscand totul pot castiga totul"3. Dar, in van. Neputinta sa majora, pe care si o recunoaste, este tocmai aceasta: de a se transcende pe sine. El nu se sfieste sa recunoasca: "sunt fricos,... sunt sovaielnic. Nu am decat atitudini duble ...Aceasta e marea mea tragedie: nu ma pot devota... Nu ma pot transcende"4. Asteptand, parca, o minune, tanarul scriitor se refugia intr un nihilism de situatie (cum ai spune: o nevroza de situatie), un nihilism al indiferentei: "Toate problemele sunt egal de importante, egal de neimportante, egal de neadevarate." Dar, inca o data, toate acestea denota o neputinta a transcenderii.
Neputinta de a depasi, indeosebi, teama de moarte.

O lume intreaga cunoaste azi anxietatea dramaturgului Eugen Ionescu, obsesia sa thanatica, terorile sale. Cele doua volume de jurnal publicate in ultimii ani - Journal en miettes (Jurnal in farame) si Present Passe, Passe Present (Prezent Trecut, Trecut Prezent) - pe langa piesele sale, marturisesc aplecarea acestui spirit spre ruminarea gandurilor de moarte. Un memento mori constant e inscris in faldurile cele mai intime ale sensibilitatii ionesciene. Tema "regelui care moare" ii era deja familiara tanarului autor al lui Nu care, in insemnarile sale din Jurnal, consemna din cand in cand recrudescentele terorii. Astfel, la 29 august 1932:

"Mi e teama. Am avut o data senzatia iminentei mortii: a fost o debandada in mine, o panica, un tipat din toate fibrele, un refuz ingrozit al fiintei mele intregi. Nu e nimic in mine care vrea sa accepte moartea"5. Dar teama de moarte (daca nu moartea insasi) poate fi exorcizata prin procedee cvasimagice. Cuvantul alunga tenebrele. Si, indeosebi, evocarea parodica a mortii o tine oarecum la distanta, ca un ritual taumaturgic: evocata, moartea care "umbla in jurul nostru talhareste" se retrage.

In aceeasi zi in care noteaza o importanta criza a morbidei sale frici, Eugen Ionescu scrie pe aceeasi tema o adevarata parodie a fricii - cu indicatiile de regie corespunzatoare unei comedii: "mai tarziu - (A se citi cu un ton trenar, dramatic, acablat si sughitandu se cu lacrimi). Nu mai pot indura atata frica! Atata frica, atata frica, atata frica etc. etc."6 Un adevarat self disgust il cuprinde pe cel atins de obsesia thanatica. In orele de anxietate, Eugen Ionescu simte un val de dezabuzare coplesindu l. "Frica de moarte ma dezgusta de tot: de studiul despre Ion Barbu, de estetica, de literatura, de amor, de jurnalul acesta"7.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.