Evaziunea fiscala

Evaziunea fiscala
Evaziunea fiscală poate fi frauduloasă sau legală. Evaziunea fiscală frauduloasă constă în ascunderea obiectului impozabil, subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului datorat. Practic evaziunea fiscala frauduloasă se poate prezenta sub formele: nedeclarării materiei impozabile, declararea unor venituri inferioare celor reale, conducerea unei contabilităţi defectuoase, nesincere etc. Evaziunea fiscală frauduloasă se sancţionează cu amendă sau pe cale penală, după cum este considerată contravenţie sau infracţiune. Evaziunea fiscală legală constă în sustragerea practicată ca urmare a interpretării prevederilor legale, potrivit căreia unele venituri nu sunt impozabile.

Evaziunea fiscala
Legea sancţionează şi cazurile de nerespectare a reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin declararea inexactă, sub orice formă, a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la vămuire, în scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora ori a altor obligaţii fiscale. Practicarea de către importatori şi exportatori a diferitelor mijloace frauduloase pentru a se sustrage de la plata sumelor în valută cuvenite statului, constituie evaziune valutară.

Evaziunea fiscala
Sustragerea devizelor cuvenite statului se practică, îndeosebi prin:
- falsificarea declaraţiilor de import-export;
- compensaţii particulare;
- tarife vamale insuficient de precise;
- transferuri de devize în şi din alte ţări cu încălcarea dispoziţiilor legale;
- turism.

Evaziunea fiscala
Practica acţiunilor de control efectuate pentru identificarea evaziunii fiscale pe categorii de contribuabili şi pe categorii de venituri confirmă următoarele:
a) analiza evaziunii fiscale în funcţie de forma de proprietate a persoanelor juridice controlate evidenţiază că societăţile comerciale cu capital de stat şi regiile autonome deţin o pondere mai mare în totalul sumelor sustrase (60%), în raport cu persoanele juridice cu capital privar şi mixt (35%).

Evaziunea fiscala
b) acţiunile de control efectuate relevă, în principal, aspecte specifice fiecărei categorii de obligaţii fiscale:
• În ce priveşte impozitul pe profit, deficienţele constatate de către organele de control se referă, în principal, la:
- reducerea bazei de impozitare, prin includerea pe costuri a unor cheltuieli fără documente justificative sau bază legală (amenzi, penalizări, cheltuieli preliminare etc.);
- înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste limita admisă de lege (amortizări, cheltuieli social-culturale, cheltuieli de deplasare, cheltuieli de protocol, fond de rezervă etc.);

Evaziunea fiscala
- majorarea cheltuielilor cu dobânzi aferente creditelor pentru investiţii, situaţie întâlnită la agenţii economici cu capital de stat sau majoritar de stat;
- deducerea unor cheltuieli personale ale asociaţilor sau dobânzi la împrumuturi acordate de patroni propriei societăţi, în cazul agenţilor economici cu capital privat;
- neînregistrarea integrală a veniturilor realizate, fie prin neîntocmirea documentelor de evidenţă primară, fie prin înscrierea în documente a unor preţuri de livrare sub cele practicate în mod real;
- transferul veniturilor impozabile la societăţi nou create în cadrul aceluiaşi grup, aflate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profit, concomitent cu înregistrarea de pierderi de către societatea – mamă;
- încadrarea eronată în perioadele de scutire, în special în situaţia desfăşurării în acelaşi timp a mai multor activităţi cu perioade diferite de scutire, precum şi neîndeplinirea condiţiei legale de funcţionare la subunităţi cu acelaşi profil de activitate, a unei perioade egale cu aceea pentru care s-a acordat scutirea;

Evaziunea fiscala
- determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzătoare a prevederilor legale, în special în ceea ce priveşte calculul eronat al soldului facturilor neîncasate şi al coeficientului acestuia, precum şi a reducerii impozitului aferent profitului reinvestit;
- necalcularea de către unele organizaţii nonprofit a impozitului aferent veniturilor rezultate din activităţi economice;
- neînregistrarea în contabilitate a diferenţelor stabilite prin actele de control sau chiar a obligaţiilor privind impozitul pe profit datorat;
• În ce priveşte impozitrul pe salarii, faptele care conduc la evaziunea fiscală se referă la:
- neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaţilor cu titlu de venituri salariale (diverse ajutoare în bani şi în natură, alte drepturi acordate în natură, prime, sume reprezentând participări la beneficiu, stimulente);
- aplicarea incorectă a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale;

Evaziunea fiscala
- nereţinerea şi nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele angajate pe bază de convenţii civile sau pentru zilieri;
- necumularea în vederea impozitării, a tuturor drepturilor salariale acordate;
- neînregistrarea obligaţiilor de plată a impozitului pe salarii;
- neînregistrarea impozitului pe salariul suplimentar pentru depaşirea fondului de referinţă;
- necalcularea şi nereţinerea impozitului pe salarii;
- nerespectarea legislaţiei privind stabilirea bazei de impozitare, cumul, scutirile şi reducerile de impozit;
• În ce priveşte celelalte impozite şi taxe datorate bugetului de stat şi bugetelor locale de către contribuabili, persoane juridice, abaterile cele mai frecvente se referă la:
- evidenţierea în contabilitate a unor clădiri la valori inferioare celor reale;

Evaziunea fiscala
- nedepunerea la organele fiscale a declaraţiilor privind clădirile aflate în patrimoniu, a mijloacelor de transport aflate în posesie şi a terenurilor deţinute sau aflate în administrarea agenţilor economici;
- declararea unor date eronate, neactualizate sau nesincere în ce priveşte impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;
- neconstituirea şi nevirarea impozitului pe dividente, calcularea eronată a acestuia;
- nereţinerea impozitului pe dividente aferent avansurilor acordate în cursul anului, care după realizarea profitului şi aprobarea bilanţului, au avut destinaţia de dividente.
Evaziuunea fiscală identificată de organele financiar-fiscale, la persoanele fizice şi asociaţiile familiale se localizează, în principal, la impozitul pe venit; impozite şi taxe locale; taxa pe valoare adăugată; accize; alte impozite şi taxe.