Exprimarea scrisa la examenul de capacitate

Trimis la data: 2003-05-27
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 64
Nota: 9.32 / 10
Downloads: 1431
Autor: Filip Pavel
Dimensiune: 114kb
Voturi: 185
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Elaborarea unei compuneri solicită capacitatea de exprimare scrisă.
Capacitatea de exprimare scrisă presupune că elevul ştie şi reuşeşte :
să rezume un text literar dat cu modificări făcute la trecerea din vorbirea directă în cea indirectă;
I.L. Caragiale este considerat „părintele schiţei româneşti”, pentru valoroasele creaţii din volumul „Momente şi schiţe”, printre care se numără şi „D-l Goe...”

Ca orice schiţă, aceasta este o operă epică, în proză, în care autorul îşi exprimă indirect sentimentele despre educaţia greşită dată copiilor din unele familii (aristocratice). Este de dimensiuni reduse, prin raportare la nuvelă şi, mai ales, la roman şi are un titlu la fel de concis, chiar laconic, urmat de puncte de suspensie care oferă cititorului posibilitatea de a deduce sentimentele autorului.

În naraţiunea „D-l Goe...”, este prezentată o singură întâmplare, respectiv călătoria celor patru personaje, cu trenul, din „Urbea X” până la Bucureşti, „de 10 Mai”, într-un an neprecizat.
Lipsa indicaţiilor toponimice şi cronologice conferă întâmplării un caracter repetabil, tipic.

Efectuată într-un interval de timp redus (câteva ore, deci mai puţin de o zi), călătoria este relevantă pentru caracterul personajelor, deci este un moment reprezentativ; cele trei doamne îşi „etalează” incultura, pretenţiile exagerate, toleranţa exagerată faţă de Goe, iar acesta îşi afişează proasta creştere, răsfăţul şi obrăznicia.

Ca în orice schiţă, faptele şi personajele sunt credibile. pot fi veridice: „ca să nu mai rămâie repetent”, Goe este dus cu trenul, la Bucureşti.El rămâne pe coridor, nesupravegheat, scoate capul pe fereastră, în ciuda recomandărilor unui călător şi îşi pierde pălăria,

Insoţitoarele trebuie să plătească amenda, iar Goe este îndulcit cu o „ciucalată”, după mustrările mamei. Se dezechilibrează, lovindu-se la nas şi urlă.Profitând de aţipirea bunicii, se blochează în toaletă, fiind nevoie de intervenţia conductorului. Punctul culminant îl reprezintă tragerea semnalului de alarmă, faptă pe care nu o recunoaşte, producând panică şi întârzierea trenului.

Acţiunea fiind simplă şi lineară, personajele sunt puţine şi tipice: două dintre cucoane nu au prenume şi reprezintă pe bunicile şi mamele care îşi răsfaţă urmaşii, iar Goe este copilul obraznic tipic, un Ionel mai mare.în concluzie, putem spune că „D-l Goe...” este o schiţă, deoarece întruneşte trăsăturile acestei specii literare.

„D-l Goe...” este una din schiţele în care Caragiale tratează tema educaţiei în familiile înstărite.Ca în orice schiţă, personajele sunt puţine, căci acţiunea este simplă, lineară, cel principal fiind anunţat încă din titlu.

Caracterizarea personajului Goe este realizată prin mai multe mijloace, directe şi indirecte. Astfel, i se indică originea; el trăieşte cu familia în „urbea X” — un oraş de pe Valea Prahovei, al cărui nume nu este indicat — ceea ce înseamnă că acesta poate reprezenta orice oraş, tot aşa cum Goe îi întruchipează pe toţi copiii bogaţi şi răsfăţaţi, fiind, deci, un personaj tipic.

Modul de exprimare îl caracterizează pe Goe drept arogant, lipsit de respectul elementar, pe însoţitoare le numeşte „proaste”, iar pe călătorul care îl sfătuieşte să nu scoată capul pe fereastră îl califică drept „urâtul”.

Incultura personajului rezultă din discuţia „filologică” asupra cuvântului „marinar”, purtată pe peron, ca şi din fraza iniţială a textului din care aflăm că el a rămas de mai multe ori repetent. Autorul îl numeşte chiar „tânărul”, ceea ce sugerează, de asemenea, că Goe este un elev întârziat.
Ca în orice schiţă, comportamentul lui Goe este surprins într-un moment din existenţa sa, clar semnificativ: o călătorie cu trenul spre Bucureşti.

Cititorul poate deduce din aceasta că Goe este un copil prost crescut, care cere socoteală adulţilor, bătând din picior şi zbierând sau strâmbându-se la călătorul bine intenţionat. Răsfăţat, tratat ca un adult, unicul bărbat din familie, deci admirat, el dă şi alte dovezi de proastă creştere: ţipă, se urcă pe un geamantan străin, ca să tragă semnalul de alarmă, minte şi exagerează cu curiozitatea, blocându-se în toaletă.

Ca orice copil răsfăţat, el este în centrul atenţiei (egoist), stârnind râsul cititorului, prin contrastul dintre atitudinea lui băţoasă şi situaţia de călător, respectiv prin discrepanţa dintre ceea ce este şi ceea ce vrea să pară, lucru care îl face ridicol.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.