F.W. Schelling

Trimis la data: 2005-03-29 Materia: Filosofie Nivel: Liceu Pagini: 4 Nota: / 10 Downloads: 13
Autor: Patricia Nicula Dimensiune: 29kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Friedrich Wilhelm Schelling (1775-1854) a studiat filosofia şi teologia la Tubingen. Profesează filosofia la Universitatea din Iena, Wurzburg, Erlangen şi Berlin.

Friedrich Wilhelm Schelling (1775-1854) a studiat filosofia si
teologia la Tubingen. Profeseaza filosofia la Universitatea din Iena,
Wurzburg, Erlangen si Berlin.

În filosofie el este preocupat la început de idealismul lui Fichte,
care considera ca adevarata filosofie critica trebuie sa dea o
explicatie a priori a lumii numai prin notiuni combinate prin
intermediul imaginatiei si deducea universul dintr-un singur
principiatotcuprinzator.

În primele sale lucrari filosofice intitulate "Asupra posibilitatii
unei reforme a filosofie in genere" 1794, si "Despre Eu ca principiu
al filosofiei" 1795, Schelling dezvolta în continuare ideile lui
Fichte.

Schelling încearca sa repuna natura în drepturile ei. Asta el o face
în opera "Ideai asupra unei filosofii a naturii" publicata în 1797. El
încearca sa creeze un sistem filosofic nou al idealismului obiectiv.
Filosofia lui Schelling debuteaza printr-o modificare a "filosofiei
Eului" a lui Fichte si se sfârseste printr-o mitologie fantastica.
Rolul lui Schelling în dezvoltarea idealismului a fost sa concilieze
natura cu cerintele filosofice ale timpului.

Ce este eul pentru fiecare dintre noi? Dupa Schelling eul este
subiectul tuturor cunostintelor sale - subiectul psihologic. Eul si
non eul sunt termeni corelativi, adica ei nu pot exista de
sinestatator unul fata de altul. Schelling subliniaza deosebirea nu
numai dintre sistemul sau filosofic si cela lui Fichte , ci si din
alte sisteme filosofice. Schelling spunea ca el de deosebeste de:

a. Descartes prin aceea ca el nu declara dualismul absolut, care ar
exclude identitatea;
b. Spinoza prin aceea ca nu declara identitatea absoluta, care nu ar
exclude orice dualism;
c. De Leibnitz prin aceea ca nu identifica idealul într-un ideal, ci
afirma contrariul real al ambelor principii în unitatea lor.

Schelling critica idealismul (cel subiectiv si obiectiv) pentru faptul
ca acesta pune temelia existentei lumii spiritul. Dupa el materia în
afara spiritului este imposibila, la fel dupa cum si spiritul este
imposibil fara materie. Schelling nu adopta nici materialismul. El
ocupa o pozitie intermediara între Fichte si Spinoza. Schelling atrage
atentia la faptul ca identitatea nu trebuie înteleasa ca o
formalitate, aici este vorba despre unitatea contrariilor. Unitatea
realului si al idealului nu înseamna ca aceasta nu este una si
aceeasi.
Pe lînga identitate el admite si dualismul dintre existenta
si gîndire. Elaborând sistemul sau filosofic Schelling va trasa în mod
consecvent principiul identitatii realului si idealului, a obiectului
si subiectului, a materiei si constiintei. Schelling creadea ca
principiul creator al universului trebuie sa fie de natura spirituala.
Dupa Schelling constiinta este ceva ce si-a pierdut orice relatie,
este intuitia Absolutului, intuitia, lipsita de orice sensibilitate,
nu poate fi decît o intuitie intelectuala.

Aceasta mai este numita de
Schelling intuitie geniala pentru a sublinia, ca nu o poate avea
oricine, decât numai oamenii înzestrati cu capacitati exceptionale.
Lumea este o manifestare a Absolutului, este însusi Absolutul infinit.
"Filosofia identitatii" este panteismul lui Spinoza, renovat de
Schelling. El prelungind analiza evolutiei materiei atrage atentia la
cele "4 elemente, care în antichitate erau considerate ca principii
ale lumii". Primul dintre aceste elemente este pamântul numit
"carbon".

Dezagregîndu-se el se transforma în ideal, în aer.
Identitatea acestor 2 elemente, idealul si aerul, formeaza focul. Apa
este negarea focului. Schelling trecînd de la natura anorganica la cea
organica, creeaza din nou o triada - planta, animalul, omul si
corespunzator lor - pozitia verticala, orizontala si universala a
organismului. Schelling divizeaza treptele evolutiei în doua mari
categorii: în prima predomina aspectul material al existentei cosmice,
în a doua predomina aspectul ei spiritual. Omul este produsul finit al
evolutiei cosmice.

Schelling ajungînd la aceasta treapta de dezvoltare
a filosofiei sale, mentioneaza ca nu orice om se ridica la înaltimea
absolutului, spre a se identifica cu el. Omul de rînd care considera
lumea ca straina de natura sa nu poate sa atinga absolutul. Cele din
urma manifestari filosofice ale lui Schelling se inspira din mistica
lui Bohme: absolut devine Dumnezeu, existenta absoluta, iar potentele
se transforma în ideile divine, în prototipuri ale lucrurilor
sensibile.

Aceasta ultima înfatisare a filosofiei sale a fost numita
de Schelling "filosofie pozitiva" adica o filosofie care pretuind si
subliniind si elementele nerationale, emotive, ale existentei,
întregeste "filosofia negativa", pur rationala. La Schelling nu vom
întâlni o conceptie morala bine sistematizata. El a întrevazut ca
semnificatia de sinestatatoare a naturii fata de spirit nu poate fi
redusa la o simpla sensibilizare sau "materializare a datoriei".
Conceptia lui Schelling despre "libertate este în felul sau un raspuns
la antinomia kantiana": omul este liber; omul nu poate fi liber, dupa
spusele lui Kant predomina necesitatea în lumea lucrurilor în sine
omul este liber...

Schelling a înteles bine rolul stiintei în dezvoltarea societatii,
considerînd-o ca este atotputernica. De aici apare si problema
libertatii omului de stiinta. Este insuficient ca acesta sa dispuna de
cunostinte bogate deoarece ele pot sa slujeasca nu numai binelui, ci
si raului, de aceea dupa Schelling stiinta si omul de stiinta au
nevoie de orientare morala respectiva. Filosoful German considera ca
sistemul sau filosofic este atotcuprinzator, dat fiind ca în el sunt
cuprinse trei elemente - Natura, Dumnezeu si Omul. În majoritatea
conceptiilor filosofice anterioare natura lipseste.

În acest aspect,
sistemul filosofic a lui Schelling poate fi numit "filosofia naturii".
Schelling admitea posibilitatea ca în caz de razboi e posibila
stabilirea unei paci vesnice între state prin intermediul unui Trata
de pace. O problema importanta ce la ocupat pe filosoful german a fost
cea a vocatiilor spirituale ale omului, moravul, spiritul, si
sufletul. Schelling îsi pune scopul sa creeze o "Filosofie populara"
care ar fi accesibila pentru totti, pe care a numit-o "Epocile
mondiale", pe care însa nu a terminat-o. Aceasta lucrare trebuia sa
contina trei epoci- trecutul, prezentul si viitorul.

El face o încercare de asi expune principiile generale reiesind nu din
procesul de dezvoltare a notiunilor, ci din studierea realitatii
propriu - zise.

Stiri
  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.