Fantasticul in nuvela La tiganci de Mircea Eliade

Fantasticul este o categorie estetica, in sensul ca infa¬tiseaza o modificare posibila a frumosului.Etimologic, termenul denumeste ceea ce este creat de imaginatie, irealul.
Definit ca „ intruziune brusca a misterului in cadrul vietii reale" (P.G. Castex), fantasticul reprezinta o ruptura in univer¬sul cunoscut, care nu poate fi explicata prin legile lumii reale.

Episoadele nuvelei marcheaza un numar de intrari si iesiri(treceri) ale personajelor de la un tip de existenta la altu, fapt pentru care nuvela ar putea fi interpretata ca o alegorie a mortii sau a trecerii spre moarte.
Erou este ales (insemnat de catre destin), supus unui sir de incercari de-a lungul itinerariului, constituind ca alternanta viata/moarte, sacru/profan.
In aceasta nuvela distingem doua planuri: cel real(in care evolueaza cu ignorare totala a oricarui mister, Gavrilescu, profesor de pian) si cel simbolic(care dezvolta tema iesirii in timp sau a trairii simultane in doua planuri diferite).

Tema nuvelei „La tiganci" o constituie moartea ca eveniment, dar si ca mijloc de recuperare a sacrului.
Actiunea nuvelei este plasata in cotidianul banal, care, initial, nu anunta, in aparenta, nimic neobijnuit: tranvaiul, strada, indivizi comuni se inscriu intr-un cadru in care Gavrilescu este perfect adaptat. Gavrilescu este profesor de pian, cand acesta se intorcea acasa de la lectii, in tranvai intra in vorba cu ceilalti calatori: o discutie in care sunt evidentiate primele obsesii ale lui Gavrilescu: caldura si colonelul Lawrence. Pe masura ce discutia din tramvai se deruleaza, profesorul simte nevoia sa faca marturisiri: „Pentru pacatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga incercand sa zambeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist".

Acesta isi exprima propria parere despre caldura: „caldura e incinsa , nabusitoare”, „e teribil de cald”, „nu s-au mai pomenit asa calduri din 1905” ‚ „e cald intr-adevar”. Caldura constituie un indiciu al evenimentelor neobijnuite care se vor petrece(ea produce mutatii, altereaza perceptia). Aceasta motiveaza atractia catre gradina tigancilor. Colonelul Lawrence este un fel de simbol al intelectualitatii eroului: „E cald intr-adevar-spuse el.

Dar cand e omul cult,le suporta usor pe toate. Colonelul Lawrence bunaoara”.
Personajul principal este nevoit sa isi intrerupa calatoria deoarece si-a uitat servieta cu partituri la madam Voitinovici, pe strada Preoteselor. Gavrilescu ajunge, dupa o oarecare ezitare, in spatiul de la „la tiganci”. El coboara din tranvai si este atras de racoarea gradinilor ceea ce il face sa piarda tranvaiul. In drumul lui spre doamna Voitinovici el ajunge in dreptu gradinii tigancilor si nucii acestora il fascineaza ceea ce il face sa piarda cel de al II-lea tranvai. Senzatia de racoare , invitatia fetei,spatiul gradinii si al casutei unde batrana ii face oferta marcheaza inceputul unei istorii stranii.

Realitatii cotidiane incepe sa i se substituie o alta realitate, una misterioasa,simbolizata de gradina tigancilor. Intervine hazardul (uitarea servietei cu note) pentru ca personajul sa ia act de existenta misterului(gradina). Gradina , cu oaza ei de umbra si racoare este un spatiu de miraj ce constitue realul. E un teritoriu de tranzitie spre un alt spatiu, ireal, cel al bordeiului, spatiu al multiplicitatii.
Gradina tigancilor si bordeiul reprezinta spatii ale fantasticului in care se va produce iesirea din timpul concret al realitatii.

Gavrilescu pierde notiunea de timpului la intrare, prizonier inca al percetiei de afara, o corecteaza pe baba, care in mod semnificativ traieste inafara timpului: „nu e nici trei” ‚ ii va spune baba; „Trebuie sa fie aproape patru. La trei am terminat lectia cu Otilia”-o corecteaza Gavrilescu. La intrare este servit cu o ceasca cu cafea de batrana care „il privea curios, asteptand parca sa se trezeasca” , Gavrilescu refuza nemtoaica , asa ca i se ofera o tiganca, o grecoaica si o evreica.