Farmacologia antimicrobienelor, antifungicelor si antiviralelor

Trimis la data: 2009-06-19
Materia: Chimie
Nivel: Facultate
Pagini: 22
Nota: 9.58 / 10
Downloads: 0
Autor: Chelaru Tatiana
Dimensiune: 52kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Acest capitol trateaza farmacologia de baza a agentilor antimicrobieni prescrisi si folositi in general in departamentul de urgenta. Subiectele discutate sunt mecanismele de actiune, indicatii pentru folosirea acestora in departamentul de urgenta , contraindicatii, reactii medicamentoase adverse, ajustarea dozei pentru insuficienta renala sau hepatica, folosirea in timpul sarcinii si interactiuni medicamentoase importante. Informatii suplimentare privind tratamentul infectiilor specifice pot fi gasite in alte capitole ale acestui text, iar Principiile interactiunilor medicamentoase sunt discutate in Cap. 157.
Beta-lactamul (penicilina, cefalosporina) si antibioticele glicopeptidice (vancomicina, teicoplanina) trebuie sa se legatelege de receptori indin peretele celular bacterian pentru a putea provoca un efect antibacterian. Receptorii tinta (exista cel putin sapte) pentru penicilina si cefalosporina sunt numiti colectiv proteine de legare a penicilinelor (PLP). Prin legarea de PLP, enzimele autolitice din cadrul peretelui celular sunt activate, rezultand deteriorarea compusuluionentei peptidoglican aldin peretelui celular, degradarea acestuia din ruurma si eventuala liza celulara.

Antibioticele glicopeptidice se leaga de un terminal dipeptid terminal(alanina-alanina) indin peretele celular cu peptidoglican si apoi, formarea unei legaturi sterice impiedica legarea incrucisata necesara formariiprintr-o impiedicare sterica previne legatura necesara pentru o structura competenta a peretelui celular. In cazul dozelor uzuale, antibioticele de tip -lactam si cele glicopeptidice sunt bactericide. Poate aparea o rezistenta la aceste antibiotice datorita mutatiilor din PLP, ceea ce duce la o legatura beta-lactam considerabil redusa (ex.

Staphylococcus aureus rezistent la oxacilina sau Streptococcus pneumoniae rezistent la penicilina) sau cand terminalul la nivelul dipeptidului terminal se mutaare loc o mutatie la o lactat-alanina (ex. Enterococcus faecium rezistent la vancomincina) care reduce considerabil nivelul legarii vancomicinei. Inhibitori ai sintezei proteinelor Mai multe clase de medicamente antibacteriene se leaga la de ribozomii prin in cadrul bacteriilor, blocand astfel sinteza necesara a de proteinelor. Aminoglicozidele si tetraciclinele se leaga dela subunitatea ribozomala 30S, in timp ce antibioticele macrolide si clindamicina se leaga la de subunitatea 50S.

Legatura ribozomala inhiba transferul functiei ARN,-ului functional micsorand astfel sintezadiminuand astfel cantitatea de proteinelor sintetizate. Pentru ca aceste legaturi ribozomale ale medicamentelordintre medicamente si ribozomi sa fie eficiente, acestea trebuie sa patrunda in celule prin peretele celular si sa se lege in concentratii corespunzatoare pentru a inhiba in mod reversibil sinteza proteinelor. Mecanismele de rezistenta apar atunci cand exista o permeabilitate redusa a peretelui celular, o pompa de eflux care indeparteaza antibioticul din celule sau mutatii in locul unde au loc legaturile ribozomale, care scad afinitatea antibioticului. Toate aceste mecanisme pot rezulta in rezistenta la fiecare din clasele de medicamente listate mai sus.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.