Fascismul - simbolul negru al secolului XX

Trimis la data: 2005-10-22
Materia: Diverse
Nivel: Liceu
Pagini: 38
Nota: 7.51 / 10
Downloads: 19
Autor: Iosif
Dimensiune: 72kb
Voturi: 667
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
"Fascismul - simbolul negru al secolului XX"
Secolul XX a fost unul al marelor dezastre. Conflicte militare dar şi ideologice, masacre, genociduri, toate au făcut acest secol cel mai sângeros, din câte a avut a le trăi omenirea. Lumea a fost dominată de lideri ce stăteau în fruntea unor regimuri totalitare. Lideri care, prin pârghiile imense de care dispuneau, duceau o politică cruntă întru ideea ce o promovau.
"Fascismul - simbolul negru al secolului XX"
"Fascismul - simbolul negru al secolului XX"
La cea extremitate ideologică se afla şi nazismul german. Esenţa ideii naziste consta în promovarea idelor superioritaţii rasei germane şi a xenofobismului, a antisemitismului şi deci a exterminării tuturor evreilor din Europa, a unei politici agresive de expansiune la nivel mondial şi deci a dominării lumii. Aceste scopuri şi idei se conţineau în cartea celui ce avea să devină lider al Germaniei, Adolf Hitler , „Mein Kampf”.

"Fascismul - simbolul negru al secolului XX"
Aceasta idee trebuia să fie tradusă în viaţă prin lupta de clasă, un element indispensabil în preluarea puterii de catre mase. Naziştii vin la putere în Germania pe fonul Germaniei distruse de primul război mondial, cu datorii imense şi cu o societate disperată. Prin promovarea intensă a ideei superiortăţii rasei germane ei readuc încrederea în forţele proprii acestui popor.
S-a reuşit în mod miraculos ridicarea economiei germane din ruine, achitarea pagubelor de război. Deja în 1935 Hitler introduce serviciul militar obligatoriu şi începe construcţia Wehrmachtului, adică a armatei germane ce ar fi capabilă să poarte un război mondial. Astfel, prin ocuparea Zonei Renane în 1936, demarează punerea în aplicare a planurilor sale expansioniste. La 1 septembrie 1939 Germania atacă Polonia, declanşând astfel cel de- al doilea război mondial. Elementul esenţial al a dictaturii fasciste a fost prezenţa unui lider puternic, ferm şi carismatic în fruntea statului. Acest lider simboliza statul. Imaginea i-a fost creată cu ajutorul maşinilor propagandistice ale acestor state, dar şi prin hotărârea şi cruzimea de care dădeau dovadă aceşti lideri.

Un popor se lasă condus de un regim autoritar şi de un tiran atunci când individul ce face parte din acest popor se simte slab şi neîncrezut. Anume aşa se simţeau germanii după un război pierdut şiruşii dupa nişte schibări sociale majore, rezultatul benefic al cărora întârzia să apară. Pe fondul acestor predispuneri psihologice, cultul personalităţii a dat roade. Conducătorul statului însemna totul pentru fiecare şi, desigur, era îndreptăţit să elimine pe cei ce nu acceptau acest fapt sau pe cei care ar fi putut sta în calea unui viitor luminos.

Regimul fascist a conştientizat necesitatea recurgerii la militarizare pentru a-şi atinge scopurile. Surse imense din bugetul Germaniei au fost alocate armatei pentru perfecţionarea ei întru pregătirea de o eventuală confruntare militară puternică. Întreaga industrie era şi ea pusă pe picior de război – marea majoritate a producţiei industriale era destinată armatei.

Prin implicarea forţei de muncă în aceste ramuri s-a reuşit reducerea şomajului, ceea ce avea un caracter relativ populist. S-ar părea că întregul popor îi susţinea în întregime. Însă regimului nazist îi erau caracteristice represiuni nemiloase îndreptate asupra celor care erau consideraţi drept periculoşi pentru mersul programat al lucrurilor. Aceste măsuri au fost înterprinse atât pe teritoriile originare, cât şi pe cele ocupate.

După cum am menţionat, regimului fascist îi erau caracteristice represaliile de masă, însă spre deosebire de cel comunist, epurările din interior erau mai puţin frecvente, ele fiind îndreptate mai ales asupra evreilor şi ale teritoriilor nou-cucerite. O psihologie de masă puternică a fost comună regimului fascist. Ideea de stat era atât de puternică, încât individul nu mai apela deloc la personalitate, locul ei fiind luat de „gândirea” de masă. Individul nu mai comportă ceva important în sine, el are valoare doar în grup. Paradele de masă demonstrează perfect acest fenomen: mii de oameni executând gesturi în unison, împinşi de puterea înfricoşătoare a acestui regim.

Manipularea societăţii avea un efect miraculos. Adevăratele cruzimi ale acestui regim au avut loc, însă, în timpul celui de-al doilea război mondial. Miza era enormă pentru regimul fascist, scopul scuza orice mijloace, oricât de crude nu ar fi fost ele. În aceşti ani s-a accentuat fenomenul numit Holocaust, adică nimicirea evreilor. Evreii erau impuşi să trăiască în lagăre de concentrare, în ghetouri. Asupra lor se efectuau tot felul de experimente medicale şi militare, introducându-li-se substanţe experimentale în sânge pentru a urmări efectul lor, expunându-i în camere de intoxicări cu gaze, arşi în crematorii. Corpurile lor neînsufleţite puteau fi încărcate în camioane şi duse spre crematorii asemeni celui mai ordinar gunoi.

Copiii şi femeile ajunse în aceste lagăre nu erau excluşi de la tratamente inumane: erau desparţiţi de ceilalţi membri ai familiilor lor, erau impuşi la munci istovitoare pe fond de malnutriţie, schilidoţi de către gardieni, iar în caz de hotărâri ale unor funcţionari, arşi în crematorii, înpuşcaţi şi aruncaţi într-o groapă comună cu cea mai mare cruzime.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.