Felix si Otilia

Felix si Otilia - Referindu-ne la cuplul pe care îl întâlnim în “Enigma Otiliei” de George Călinescu – Felix şi Otilia – aceştia sunt personajele centrale ale acestui roman, care dau o notă de modernitate romanului şi în jurul cărora gravitează ceilalţi membrii ai mediului de la începutul secolului douăzeci, aflaţi sub influenţa covârşitoare a banului. “Enigma Otiliei” este un roman balzacian, un roman al paternităţii eşuate (pentru că cele două personaje se vor descurca, până la urmă, singuri în viaţă) şi nu numai.

Majoritatea personajelor din roman sunt conduse de anumite instincte: instinctul nonpaternităţii (Felix şi Otilia), instinctul avariţiei (moş Costache), instinctul înavuţirii (Stănică Raţiu), instinctul posesiunii nelimitate (Aglae şi Aurica) etc.

G. Călinescu şi-a conturat foarte bine personajele, pe care le-a încadrat în anumite tipare caracteriologice. Astfel, Felix Sima este tânărul onest care îşi caută, cu multă insistenţă, un drum în viaţă. Încă de la începutul romanului, autorul ni-l descrie în mod direct: “Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veşmânt militar, iar gulerul tare şi foarte înalt şi şapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc şi elegant.

Faţa îi era însă juvenilă şi prelungă, aproape feminină din pricina şuviţelor mari de par ce-i cădeau de sub şapcă, dar coloarea măslinie a obrazului şi tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie”. El are optsprezece ani, este fiul doctorului Iosif Sima – fratele soţiei lui Constantin Giurgiuveanu – fost medic militar, care a murit cu un an în urmă. Iosif Sima, fiind şi el văduv de “vreo zece ani”, şi-a ţinut băiatul mai mult în pensionate şi în internate. În urma terminării studiilor la Liceul Internat din Iaşi, vine în 1909, la Bucureşti, la tutorele său, unchiul Constantin Giurgiuveanu, cu dorinţa de a urma Facultatea de Medicină.

Otilia Mărculescu este destul de greu de încadrat într-o anumită tipologie, tocmai enigma personalităţii ei fiind tema dominantă a romanului, sugerată şi de titlul acestuia. Aceasta se cunoaşte cu Felix încă din copilarie şi în fiecare an, cu ocazia sărbătorilor şi nu numai, ea scria “unchiului Iosif” întrebând ce mai face “vărul Felix”, iar el îl întreba pe “unchiul Costache” ce mai face “verişoara Otilia”. Astfel, cei doi erau “în chip oficial intimi prin corespondenţă şi desigur că, dacă s-ar fi intâlnit, n-ar fi putut decât să continue şi oral stilul familiar din scrisori”.

Ea este personajul care dă o notă de certă modernitate, ea fiind singura care sparge tiparele clasice. Otilia este unicul personaj cu adevărat viu în acest carusel al măştilor: arivistul, avarul, fata bătrână şi un om bogat, dar mai în vârstă, Pascalopol. Este o fată fascinantă, naturală, imprevizibilă, denotând o fragilitate mascată, cu toate calităţile purităţii vârstei adolescentine, sugerate în diverse împrejurări, descrise în tonuri romantice de scriitor, inconfundabilă prin portretul ei cu trăsături delicate, pline de tinereţe şi de inocenţă: “…un cap prelung şi tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri […]

Fata, subţirică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar strânsă tare la mijloc, şi cu o mare coleretă de dantelă pe umeri, îi întinse cu francheţe un braţ gol şi delicat”. Personajul se autocaracterizează de mai multe ori: “Ce sentimentală sunt!”. Pe Felix îl întreabă dacă vor să fugă împreună şi îl pofteşte în prima noapte să doarmă la ea în cameră, ea amenajându-şi un alt loc pentru dormit.

Camera ei este plină de nimicuri femeieşti, pentru care o fată bătrână ca Aurica este invidioasă. Deruta pe care o stârneşte provine din faptul că ea oscilează de la o extremă la alta, nenorocul ei fiind de a se mişca într-o lume orânduită de tipare. Otilia este totuşi un personaj enigmatic, ipostază a eternului feminin, reuşind să se manifeste cu toată prospeţimea într-un mediu ostil, condus de interese meschine. Faţă de Otilia, personajele masculine ale romanului arată un interes mai vizibil sau mai discret, admiraţie sau dragoste, care o situează în permanenţă în centrul atenţiei.