Fisa - Tudor Arhezi

De la varsta de 11 ani, datorita situatiei vietii familiare este nevoit sa se intretina singur, dand meditatii. Anul 1896 este anul debutului sau literar. La 30 iunie publica in ziarul “Liga Ortodoxa”, condus de Alexandru Macedonski, poezia “Tatal meu”, semnata I.N. Theodorescu.

La cenaclul lui Macedonski il va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va ramane prieten apropiat. Intre 1897 si1899 publica versuri si poeme in proza la “Revista Moderna” si “Viata noua” pe care le semneaza pentru prima oara cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Intrerupe studiile si se angajeaza, in urma unui examen de chimie, laborant la fabrica de zahar Chitila.

In primele zile ale lui februarie 1900 intra la manastirea Cernica, iar dupa un noviciat de sase luni este diacon, primind numele Iosif. Pe data de 15 aprilie 1904 scoate revista bilunara “Linia dreapta”, impreuna cu V. Demetrius, care isi asuma directia, el neavand dreptul sa participe la “viata gazetareasca”. in aceasta revista va publica o serie de poezie si o parte din ciclul “Agate negre”. La 30 ianuarie 1905 se naste fiul lui Tudor Arghezi si al Constantei Zissu.

Mama copilului, profesoara, este nevoita sa-si ascunda maternitatea si isi lasa fiul la Paris in grija unei doici. Ingrijorat, Arghezi se hotaraste sa plece la Paris, unde intentioneaza sa-si continue si studiile. Dupa cateva luni petrecute la Fribourg, unde intentionase sa frecventeze cursurile Universitatii catolice, pleaca la Geneva unde invata mestesugul de bijutier, care-i asigura existenta si independenta.

In 1910 numele lui Tudor Arghezi reapare in presa romaneasca, odata cu publicarea poemului “Ruga de seara”. scriitorul colaboreaza cu o serie de reviste, printre care “Facla”, “Viata sociala”, “Rampa” si “Viata romaneasca”. Acesta militeaza in articolele revistei “seara” pentru neutralitatea “Romaniei”. In anul 1915 scoate revista “Cronica” impreuna cu Gala Galaction.

Pe data de 5 noiembrie 1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda, pe care o cunoscuse in 1910. Tudor Arghezi, impreuna cu un grup de ziaristi si scriitori, este condamnat si inchis la Vacaresti. Dupa nasterea celor doi copii ai sai, Mitzura si Iosif-Barutu, scriitolul la varsta de 47 de ani scoate primul sau volum de versuri, “Cuvinte potrivite”. Urmeaza apoi volumele “Icoane de lemn”, “Poarta neagra”, “Tablete din tara de Kuty”, “Carticica de seara”, “Cimitirul Buna-Vestire”, “Hore” si “Lina”. In anul 1944 este eliberat din lagar.

Dupa 21 de ani, la varsta de 85, Tudor Arghezi este sarbatorit pe plan international. I se decerneaza prin Universitatea de la Viena premiul Gottfried von Herder. Este ales membru al Academiei Sirbe de Stiinte si Litere.