Fisiunea nucleara

Trimis la data: 2010-01-14
Materia: Fizica
Nivel: Facultate
Pagini: 35
Nota: 9.12 / 10
Downloads: 15
Autor: Irina
Dimensiune: 566kb
Voturi: 26
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Ulterior (1939) prin separări chimice O.Hahn şi F.Strassmann identifică printre produşii de reacţie bariul şi kriptonul. Ei emit pentru prima dată ipoteza că la bombardarea nucleelor de uraniu cu neutroni lenţi acestea se fragmentează în nuclee mai uşoare având loc un proces de "fisiune". Termenul de "fisiune", preluat din biologie, a fost introdus de L.Meitner şi O.Frisch care au dat şi prima interpretare calitativă a procesului de fisiune asimilând nucleul cu o "picătură de lichid nuclear".
În lumina acestui model energia primită de nucleu de la neutronul absorbit generează o mişcare a acestuia similară cu oscilaţiile picăturii de lichid sub influenţa tensiunii superficiale. Ca urmare nucleul compus, format prin absorbţia neutronului proiectil, începe să vibreze în jurul formei sferice de echilibru ;

dacă amplitudinea acestor oscilaţii este suficient de mare, revenirea la forma sferică nu mai este posibilă. Se produce o "gâtuire' care este accentuată şi de repulsia coulombiană a protonilor din nucleu şi în final se produce fisiunea nucleului. Date fiind considerentele de mai sus, fisiunea este rezultatul competiţiei dintre forţele coulombiene repulsive şi cele nucleare atractive, incluse în tensiunea superficială a picăturii nucleare.

Într-o serie de experienţe efectuate imediat după descoperirea fisiunii nucleare s-a stabilit că acest proces este însoţit de eliberarea unei energii mari (de aproximativ 200 MeV pe act de fisiune), de neutroni prompţi (circa doi - trei neutroni pe act de fisiune) şi de radiaţii prompte,cât şi de o intensă radioactivitate - însoţită de radiaţii "întârziate" şi de neutroni "întârziaţi".

Ca urmare, la sfârşitul anului 1939 se ştia că procesul de fisiune este o "sursă de energie şi de neutroni" şi s-a prevăzut deja posibilitatea procesului de multiplicare a neutronilor, adică realizarea unei "reacţii în lanţ autoîntreţinute". Într-adevăr, apariţia neutronilor permite utilizarea lor pentru fisiunea altor nuclee vecine prin eliberarea de noi cantităţi de energie şi de noi neutroni care, la rândul lor vor produce fisiunea altor nuclee etc.

Datorită vitezei foarte mari a acestor procese "în lanţ", numărul nucleelor ce fisionează într-un timp foarte scurt poate ajunge la valori colosale şi ca urmare, în acest timp, va fi eliberată o energie enormă care, în mod uzual, se numeşte "energie nucleară.

La sfârşitul anului 1939 a fost elaborată teoria fisiunii nucleare în lumina modelului picăturii de către Bohr şi Wheeler cât şi bazele "teoriei reacţiei în lanţ", subliniindu-se cu acest prilej necesitatea cunoaşterii cât mai exacte a numărului de neutroni emişi la fiecare act de fisiune, spectrul lor energetic şi dependenţa de energia neutronilor a secţiunii eficace de fisiune.

În consecinţă experimentele efectuate imediat după descoperirea fenomenului de fisiune nucleară, au stabilit o serie de proprietăţi importante ale procesului de fisiune, a căror înţelegere a necesitat însă eforturi ulterioare deosebite, atât teoretice cât şi experimentale.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.