Floare albastra - speranta rece

Trimis la data: 2009-03-26
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: n/a
Nota: 10.00 / 10
Downloads: 216
Autor: Vica
Dimensiune: 15kb
Voturi: 13
Tipul fisierelor: docx
Acorda si tu o nota acestui referat:
Necazuri anexate la dosarul vieţii mele, dacă priveşti mai atent poţi vedea panorama iadului în care supravieţuiesc zi de zi sperând că voi găsi uşa pe care să scrie „Exit”. Când eram mică Dumnezeu m-a protejat de veninul şarpelui suferinţă, acum e altfel. Am fost înzestrată cu amprenta imprecaţiei, sunt doar o fantomă care vede totul, iar totul nu o vede. Trece viaţa pe lângă mine, dar nu o simt, sunt un om mort care trăieşte, paradox nu? Am încercat să lupt pentru viaţa denumită rai, dar ea de fapt nu există, uneori îmi vine să cad jos şi să spun, nu mai pot.
Arde în inima mea dorinţa de a evada din lumea murdară şi rea. O frunză cade şi încă una trece vremea ca întotdeauna, doar amprentele sfredelitoare rămân adânc impregnate în nisipul amintirilor ca o ură jalnică, o maculă grea îmi acoperă sufletul. Trăiesc cu un bagaj enorm de iluzii, parcă chemate să-mi îndulcească clipele.

Mi s-a oferit o existenţă dependentă asemenea condamnării la moarte. Am încercat să construiesc propriul templu de fericire, dar viaţa foc ce arde a cauterizat totul de parcă ea ar fi construit. Aş vrea o nouă viaţa, dar mă doare un stigmat de demult care încă nu s-a închis şi nici nu se va închide. Viaţa – amintire adevărată scrisă în mii de articole ce se vor autodistruge cândva până la ultima dovadă a existenţei.

Te trezeşti de dimineaţă şi eşti bântuită de himera că ai înrobit fericirea, dar de fapt e doar altercația boarei de vânt. Îmi văd viaţa ca pe o zi în asfinţit, când soarele coboară bătrâneşte şi cerul s-a înnegrit de tot, de parcă umbra morţii îl răpeşte, văd în ea doar palide scântei din vremurile ce s-au dus, cum duce vântul cenuşa. Din ochi plini de iubire astăzi au rămas doar priviri impasibile şi apatice.

Azi o altă apă umple cupa vieţii. Mi-am consumat sufletul căutând „Raiul” cu atâta ataşament, am acumulat euforia, dar am pierdut-o pe undeva şi îmi petrec viaţa tot căutând ce-am pierdut cândva. Ce viaţă meschină, ce viaţă feroce, că piatră să fi fost ar fi mişcat, sa fi fost trunchi dădea lăstari la toate strădaniile la care am dat încercare. Ce sunt eu? cuvânt fără voce. Ce sunt eu? om fără existenţă. Ce sunt eu? priveşte-mă şi vei vedea că am fost dintotdeauna o simplă nălucire înrudită cu viaţa. Prezentul e trecut, presărat cu amintiri. Raiul are cărări ruginite spre mine.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.