Floare albastra de Mihai Eminescu

Trimis la data: 2013-02-20
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 6
Nota: 9.93 / 10
Downloads: 0
Autor: mihaistefanescu
Dimensiune: 23kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botosani - d. 15 iunie 1889, Bucuresti) a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana. Receptiv la romantismul european de secol XVIII si XIX, si-a asimilat viziunile poetice occidentale, creatia sa apartinand unui romantism literar relativ intarziat. Poetul avea o buna educatie filosofica, opera sa poetica fiind influentata de marile sisteme filosofice ale epocii sale.
Eminescu a fost o personalitate coplesitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligenta, memorie, curiozitate intelectuala, cultura de nivel european si farmecul limbajului.,, Floare albastra" a aparut la 1 aprilie 1873 si este printre primele poezii publicate in revista ,,Convorbiri literare''.Poemul este considerat una dintre cele mai mari valori ale lirismului eminescian de tinerete, menit sa anunte marile creatii ulterioare, culminand cu Luceafarul. Este una din creatiile ,,cheie" ale eroticii eminesciene, oferind posibilitatea de intelegere a modului in care poetul a asimilat influentele romantismului. ,,Floare albastra" depaseste tema dragostei, evocand conditia creatorului, absolutul .

Perspectiva narativa
Poezia "Floare albastra", ca specie literara este o egloga (idila cu dialog) si apartine liricii peisagiste si erotice, care prezinta iubirea intr-un cadru rustic, fiind ilustrata prin imagini artistice si figuri de stil ,tablouri din natura si puternice trairi interioare ,cu predilectie sentimente de dragoste.

Poemul pune in prim plan dezvoltarea unui motiv poetic european (Novalis) dar intr-o viziune lirica proprie, romantica, pusa in evidenta de tema, de motivele literare si de o asociere a mai multor specii: poemul filozofic, idila si elegia.Tema poemului.Poezia romantica "Floare albastra" face parte din tema iubirii si a naturii, dar spre dosebire de alte poezii erotice, aceasta creatie cuprinde si idei filozofice. Tema romantica reflecta aspiratia poetului spre iubirea ideala, spre perfectiune, care nu se poate implini, idee exprimata de ultimul vers al poeziei: "Totusi este trist in lume".

Semnificatia titlului
Titlul poeziei este o metafora simbol, un motiv romantic care este alcatuit din doua sintagme "floare", reprezentand efemeritatea, delicatetea ,vointa, dar si nostalgia nesfarsitului sau femeia ideala si "albastru" sugerand infinitul cosmic ,departarile marii si ale cerului.Ideea poetica:Ideea poetica exprima tristetea si nefericirea omului de geniu pentru neputinta de a atinge absolutul iubirii, pentru imposibilitatea implinirii cuplului erotic.

Compozitia si structura textului poetic
Poezia este alcatuita din patru secvente lirice, doua ilustrand monologul liric al iubitei, iar celelalte doua ,monologul lirico-filozofic al poetului. Incipitul este o interogatie a iubitei, adresata barbatului visator, "cufundat in stele".Femeia este o copila naiva, dornica sa se maturizeze prin iubire, iar barbatul este un contemplativ, sedus de dulceata jocului inocent, dar preocupat de idei filozofice.

Aparent numai, un joc sagalnic al iubirii, poezia are un substrat grav, anuntand inca de pe acum, poemul Luceafarul. In aceasta mica piesa lirica se confunda doua moduri diferite de a concepe viata.Prima secventa poetica (primele trei strofe) exprima monologul iubitei, care incepe prin situarea iubitului intr-o lume superioara, o lume metafizica, el fiind "cufundat in stele/ Si in nori si-n ceruri nalte", semnificand un portret al omului de geniu.

El mediteaza asupra unor idei superioare, semnificate prin cateva elemente ce simbolizeaza cultura, cunoasterea, istoria, maretia, tainele si geneza universului, ca sugerare a inaltimii spirituale la care simte si gandeste geniul: "campiile Asire", "intunecata mare", "Piramidele-nvechite". Iubita il cheama in lumea reala, indemnandu-l sa abandoneze idealurile metafizice si oferindu-i fericirea terestra: "Nu cata in departare/ Fericirea ta, iubite!"

Secventa a doua (strofa a patra) este monologul liric al poetului in care se accentueaza superioritatea preocuparilor si a gandirii sale, prevestind finalul poeziei. Iubita este "mititica" si, desi poetul recunoaste ca "ea spuse adevarul", se desprinde o usoara ironie privind neputinta lui de a fi fericit cu-acest fel de iubire, atitudine exprimata cu superioritatea omului de geniu: "Eu am ras, n-am zis nimica".
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.