Fluctuatiile atentiei si starea de vigilenta

Fluctuatiile atentiei si starea de vigilenta

Prin atenţie – care este un proces, un act de selectare psihică activă – se realizează semnificaţia, importanţa şi ierarhizarea unor evenimente, obiecte şi fenomene care ne influenţează existenţa (acordăm atenţie lucrurilor care ne interesează şi o menţinem prin scopul urmărit).

Fluctuatiile atentiei si starea de vigilenta
Dacă inteligenţa este considerată o funcţie psihică complexă care asigură într-o formă superioară adaptarea între organism şi mediu, atenţia este un factor activ al investigării mediului înconjurător, cu efecte favorabile asupra activităţii de cunoaştere.

Fluctuatiile atentiei si starea de vigilenta
Atenţia se impune în diverse activităţi (detectarea semnalelor radar, supravegherea liniilor automate şi a tablourilor de comandă în conducerea unui vehicul: avion, vapor, automobil sau navă cosmică, dar şi în alte domenii de activitate.

Fluctuatiile atentiei si starea de vigilenta
Au fost elaborate importante studii şi cercetări ştiinţifice pentru a fi identificaţi factorii care intervin în scăderea vigilenţei concentraţiei şi în descoperirea mijloacelor ce pot întreţine atenţia concentrată la un nivel cât mai înalt. S-a constatat că stările afective au un rol important în stabilirea atenţiei şi că ea este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de învăţare.

De asemenea, interesul este tendinţa de a da atenţie unor obiecte persoane sau situaţii de care suntem atraşi şi în care găsim satisfacţii. Tot el stimulează. Tot el stimulează dorinţa de a continua o experienţă începută, în timp ce aversiunea duce la abandonare şi respingere.

Suportul energetic al activităţii este asigurat de un complex motivaţional, alcătuit din trebuinţe, intenţii, aspiraţii, idealuri şi convingeri; într-un astfel de cadru intervin procesele psihice de autocontrol şi autoreglare în raport direct cu specificul şi nivelul solicitărilor. S-u analizat şi fenomenele vasomotorii în timpul desfăşurării atenţiei concentrate de mare intensitate şi s-a constatat un nivel crescut al activităţii cerebrale (modificări respiratorii, cardiace şi motorii).

Titchener pune această problemă sub forma unei întrebări: de ce când fac efortul să fiu atent mă încrunt, îmi reţin uneori respiraţia, iar corpul ia o atitudine imobilă?

Subliniind faptul că atenţia voluntară este rezultatul educaţiei, Ribot propune ca mijloc de formare trei direcţii: prima, în care educatorul, profesor şi părinte, se bazează pe sentimente (teamă sau tandreţe şi simpatie, curiozitate, interes şi atracţie faţă de recompensă); cea de-a doua se referă la ambiţie, interes practic şi datorie, iar cea de-a treia se referă la faptul că atenţia se dezvoltă şi se întreţine prin deprinderi şi exerciţiu impus; de aceea, rolul muncii în dezvoltarea atenţiei voluntare ca mijloc de adaptare la condiţiile vieţii devine o necesitate.

Cercetările psihologice experimentale analizează, pe lângă stabilitatea atenţiei, şi fenomenele de distragere, distribuţie şi comutare a acesteia. Pentru a înţelege capacitatea de menţinere a atenţiei în condiţii perturbatoare, excitanţi colaterali (zgomot, surse de lumină, monotonie, oboseală, stări emoţionale etc.), trebuie să ştim că orice act de atenţie constă în forma unei dominante prin concentrarea excitaţiei într-un anumit focar şi inhibării altor centri subdominanţi.

Astfel, dacă în timpul desfăşurării unei activităţi unilaterale, monotone, procesele mobilizatoare se sting, un excitant colateral le poate dezhiba, periodic intensificând concentrarea atenţiei.