Foaie verde maghiran

Admirator al
folclorului national , a alcatuit culegeri de literatura populara.Cele
mai importante dintre ciclurile si volumele sale de poezii sunt :
"Pasteluri", "Legende" ,"Doine si lacramioare" , "Ostasii nostri" .

Doina "Foaie verde maghiran" face parte din volumul "Poezii populare
ale românilor". Primul titlu al acestui volum a fost "Mehedinteanul".

Doina este o specie a genului liric popular ' în care sunt exprimate
cele mai profunde sentimente ale sufletului omenesc.Titlul reprezinta
o formula -refren specifica oralitatii .Este alcatuit din doua
substantive si un adjectiv.Punctele de suspensie nu prezinta o pauza
în vorbire , acestea au rol în planul sentimental intensificând
emotiile eului liric.

Doina este alcatuita din doua parti care încep cu formulele refren
:"frunza verde maghiran " si " frunza verde paducel".Fiecare parte se
încheie cu un catren în care este exprimata dorinta de a-si împlini
destinul.

Poezia începe cu formula refren "frunza verde maghiran".Protagonistul
este eul liric fapt atestat de prezenta verbelor la persoana întai
"sunt", "sa fiu","sa fac", "sa am" si a pronumelui reflexsiv "ma".În
aceasta strofa eul liric îsi mentioneaza originea (mehedintean) si
vârsta exprimata printr-un diminutiv ce îi arata tineretea .

De
asemenea precizeaza primele trei momente importante din viata sa
(nasterea , botezul si sfintirea ) si primele dorinte .Nasterea are
loc in cadrul montan , "pe frunzi de fag "exprimând preluarea de catre
voinic a însusirilor naturii : taria muntelui,rezistenta . Prima sa
dorinta este cea de a fi placut oamenilor , oamenii fiind precizati
prin substantivul colectiv "lume".

Botezul se face în Olt , unul din cele mai mari si importante râuri
ale României . Atributele primite sunt hotarârea , caracterul ,
puterea de a trece orice obstacol .O a doua aspiratie este aceea de a
ajunge foarte viteaz , adjectivul fiind redat prin superlativul
absolut " viteaz de tot"; aceasta vrere se identifica cu cea de a fi
haiduc. Sfintirea se face cu busuioc , o planta frumos mirositoare
folosita si în slujbele bisericesti .Cea de-a treia nazuinta este
aceea de a fi norocos.

Împlinirea celor trei momente ale vietii în natura, simbolizeaza
comuniunea dintre om si natura .

Folosirea verbelor la diateza pasiva "sunt nascut" , "sunt scaldat" ,
"sunt frecat" exprima imposibilitatea eului liric de a se opune
acestor actiuni , de a se opune de fapt destinulu . Aceste verbe
alterneaza cu cele la diateza activa modul conjunctiv prin care îsi
exprima dorintele si speranta ca va avea un destin blând .Conjunctivul
ne arata imaginarul , irealul ca o posibilitate .

Figurile de stil utilizate sunt comune , acestea fiind : epitetul ,
adjectivul "mehedintean", enumertiile dorintelor si a primelor momente
din viata , repetitia .Împreuna redau simplitatea stilului .

A doua strofa prezinta urmatoarea etapa a vietii eului liric si anume
formarea ca haiduc . Aceasta formre presupune viata în singuratate ,
departe de lucrurile familiare , în cel mai potrivit loc - in muntii
Mehedintiului . La închierea acestui proces eul liric nu mai este doar
un "voinicel mehedintean", el a devenit "un voinicel cu inima de otel"
capabil sa foloseasca armele de foc , fiind un bun mânuitor al
pistoalelor.

A treia strofa este un catren reprezentând încheierea primei parti a
doinei .Acesta începe cu doua metafore "Aoleu! Ce foc de dor ! " prin
care eul liric îsi exprima bucuria si speranta ca va avea
posibilitatea sa se alature pandurilor lui Tudor . Semnele exclamarii
si punctele de suspensie accentueaza intensitate dorintei de a se
alatura luptei de eliberare .

A doua parte începe tot cu o formula refren "frunza verde paducel". Nu
mai este prezent eul liric , ci autorul , fapt argumentat de prezenta
verbelor la persoana a treia :"sa chiteasca","s-o loveasca","stie","sa
lupte","sa inoate". Autorul îsi exprima admiratia fata de haiduc ,
care acum este un "soiman mehedintean",prin enumerarea calitatilor
sale ."Soimanul" este un aparator al teritoriului ,un om solitar
.Acesta stie sa tinteasca si chiar sa loveasca "rândunica", simbolul
vitezei , stie sa calareasca si sa înoate fiind capabil de un efort
îndelungat .