Folclorul copiilor

Trimis la data: 2012-04-23
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 10
Nota: 9.54 / 10
Downloads: 0
Autor: Simonao
Dimensiune: 19kb
Voturi: 6
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Snoava este o naratiune populara umoristica, de dimensiuni reduse, in care se ironizeaza si se face haz pe seama unor defecte omenesti ca prostia, lenea, minciuna, lasitatea, ingamfarea, hotia.
Definitia snoavei ca specie a prozei populare impune luarea in considerare a catorva din trasaturile ei pertinente. Ovidiu Barlea defineste snoava astfel: " Prin snoava intelegem naratiunea scurta, cu intentii satirizante, de obicei uniepisodica despre fapte din realitatea inconjuratoare, cotidiana, in care dimensiunile realiste sunt intr-atat exagerate cat ingaduie limitele verosimilului".
O incercare de a descoperi geneza si originile snoavei este discutabila si greu de realizat. Putem insa puncta o scurta istorie a acestei categorii narative, pe nedrept trecuta cu vederea de cercetatori.
Una dintre categoriile narative mai putin cunoscute si cercetate in folcloristica romaneasca este snoava populara, cu multiplele ei implicatii critice de natura sociala. Definirea snoavei ca naratiune a prilegiut numeroase contraverse.

Initial, a fost adoptat termenul de anecdota introdus pentru prima oara de Bogdan Petriceicu Hasdeu, care face distinctia intre anecdota, traditiune si basm. Impunandu-se in manualele si diversele tratate de istorie literara, termenul de anecdota a circulat mult in cadrul sedintelor literare ale cercului " Junimii". Mozes Gaster a fost primul folclorist care a insistuit definitiv in terminologia stiintifica notiunea de snoava, nuvela si poveste.Nicolae Iorga va prelua termenul impunandu-l pentru totdeauna.

Rar se intalneste denumirea de snoava, ci mai curand se intalnesc termenii ca: povesti glumete, povesti cu mascari, mincihni, bazaconii, parascovenii, jatii, taclale.Intorcandu-ne cu multe secole in urma surprindem in literatura clasica greco-romana cateva procupari in acest sens dar fara relief. Anecdota, de pilda, isi gaseste reprezentanti in literatura greaca, pe: Herodot, Plutarh, Ion din Chios. Romanii au subliniat aspectul moralizator al speciei: Pliniu, Tacit, Valerius Maximus, sunt doar cativa care au presarat anecdote in lucrarile lor.

In literatura romana snoava populara a constituit izvorul inspiratiei multor scriitori clasici. Reprezentantul iluministilor ardeleni Ion Budai- Deleanu, in celebra sa epopee eroi-comico-satirica "Tiganiada" foloseste, din plin repertoriul popular de snoave licentioase. Anton Pann versifica snoave populare in povestea " Povestea vorbei", facand si mai evidenta apropierea dintre snoava si proverb. Scriitorii clasici Ion Creanga,

I. L. Caragiale, Iacob Negruzzi, Ion Ghica si altii s-au dovedit buni cunoscatori in construcia umorului operei lor. Altii, cum au fost Petre Dulfu si Theodor Sperantia au vesificat snoava populara, prelucrand-o livresc, oferind in unele situatii creatii mai putin inspirate si in orice caz mult sub nivelul modelului popular.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.