Formarea limbii romane si a poporului roman

Trimis la data: 0000-00-00
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 3
Nota: 8.82 / 10
Downloads: 14555
Autor: Dorin Tudorache
Dimensiune: 17kb
Voturi: 808
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Poporul român plămădit din romanizarea triburilor trace, s-a format în primele veacuri ale erei creştine, pe ambele maluri ale Dunării, între Balcani şi Carpaţii Nordici, între Tisa şi Nistru, în strânsă legătură teritorială cu lumea romană din Apus.
Poporul român plămădit din romanizarea triburilor trace, s-a format în primele veacuri ale erei creştine, pe ambele maluri ale Dunării, între Balcani şi Carpaţii Nordici, între Tisa şi Nistru, în strânsă legătură teritorială cu lumea romană din Apus.

Procesul de romanizare, s-a început cu mult înainte de cucerirea Daciei de către romani. Începănd cu anul 15 după Hristos când a fost organizată provinciei Moesia Inferior (Dobrogea şi o parte din Ungaria de azi) şi Moesia Superior (aprox. Iugoslavia de azi)geto-dacii vin în direct cu lumea romană.

Atunci când Traian a supus Dacia (106), scrie istoricul Vasile Pârvan, “tot malul drept al Dunării era plin de oraşe şi cetăţi romane”.

Deci procesul de romanizare a fost accelerat de cele două Moesii, provincii care au fost cucerite cu aproape două secole înaintea Daciei, fapt ce a determinat ca procesul de transformare a populaţiei romanizate în populaţie românească propriu-zisă să continue într-un ritm alert.

Un rol important în procesul de romanizare la avut oraşele formate şi conolidate de romani cuceritori în cele aproape două secole de dominaţie politică îndeosebi în Transilvania, Banat şi Oltenia: Porolissum (Sălaj), Potaisa (Turda), Apulum (Alba Iulia), Cedonia (Sibiu), Turris (Turnu-Măgurele), etc.

Limba română provine din latina populară vorbită, NU din cea scrisă. Latina populară vorbită a fost numită şi latina vulgară, pentru că în latineşte “vulgaris” = popular. Acest aspect al latinei stă la baza celorlalte limbi înrudite cu româna care formează împreună “familia limbii romanice”.

Fondatorul filologiei romane Friederich Diez susţine că din fuziunea a două limbi se naşte a treia, în care se impune cea mai evoluată. Apoi explicaţia este continuată prin împletirea dintre elementul substrat (cel autohton cu element strat) (neolatin) din care au rezultat limbile romanice: limba dacă (elementul substrat) s-a contopit cu limba latină populară din care a rezultat limba română.

Limba etruscilor, oscilor, umbrilor (element substrat) s-a contopit cu limba latină şi a rezultat limba italiană; limba iberilor (element substrat) + limba latină a rezultat limba spaniolă şi portugheză; etc. În felul acesta s-a format familia limbii romanice: dalmaca (dispărută azi, s-a vorbit pe coasta de răsărit a Adriaticii până în secolul XIX); italiana (Italia); retroromana (vorbită în sudul Elveţiei); sarda (Sardinia); occitana (sudul Franţei); franceza (Franţa, Belgia, o parte din Elveţia, o parte din Canada); spaniola (Spania, fără teritoriul Catalaniei, în America de Sud, fără Brazilia, în America Centrală, Mexic, Sudul S.U.A); catalana (Pirinei, Barcelona, Valencia); portugheza (Portugalia, Brazilia); româna.

Poporul român este urmaşul geto-dacilor. Datorită împrejurărilor istorice, geto-dacii au fost nevoiţi să se amestece, începând cu anul 106, cu coloniştii romani, aduşi în Dacia după al doilea război ci Imperiul Roman, din diferite zone ale Europei, Africii şi chiar Asiei. Vorbitor de limbă latină populară, limbă pe care au impus-o popoarelor cucerite şi mult superioară limbilor autohtone.

Dacia fiind transformată în provincie a imperiului a fost ocupată de armată, apoi de meseriaşi, negustori, etc. din diverse părţi ale Imperiului Roman. Civilizaţia şi cultura acestora, face ca Dacia să prospere, fiind şi o ţară bogată. Pentru romani ea era într-o vreme

“Dacia cea fericită” – “Dacia Felix” – cum s-a spus în latineşte. Încetul cu încetul populaţia autohtonă s-a desprins cu instituţile, cu civilizaţia şi cultura romană, apoi pe măsură ce trecea timpul au învăţat latineşte – proces ce se numeşte romanizare.

Toate neamurile care s-au deprins să vorbească latina populară au făcut-o treptat. Mai întâi învăţau latineşte numai cei care aveau mai mare nevoie să se înţeleagă cu administraţia romană, cu ofiţerii sau soldaţii romani, cu negustorii, etc., apoi, pe măsură ce munceau alături de romani, învăţau latineşte din ce în ce mai mulţi.

Un timp s-au folosit geto-daca şi latina, deci populaţia amestecată a început să aibă în limbajul ei cuvinte din cele două limbi. De pildă ambele neamuri de populaţie amestecată rosteau numele unor ape în denumirea veche a limbii geto-dace: Argeş, Buzău, Cerna, Criş, Dunăre, Jiu, Mureş, Olt, Prut, Siret, Timiş, etc., sau : brad, barză, brusture, cătun, mazăre, mânz, vatră, viezure, etc.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.