Forme de denaturare a persoanei umane - minciuna, coruptia, inselatoria

Din pacate nu. Pacatul originar, comis de primii oameni a lasat rani adanci in fiinta umanitatii. Chiar mantuita obiectiv prin jertfa lui Hristos omenirea a continuat sa se afunde intr-o lume a haosului, dezordinii si a valorilor rasturnate, o lume in care " cei saraci cu duhul adica cei modesti, cei blanzi, cei ce isi plang pacatele, cei curati cu inima, cei flamanzi si insetati de dreptate, facatorii de pace" fericiti de Mantuitorul in cele 9 Fericiri sunt priviti cu compasiune ironica de majoritatea lumii supusa pacatului si viciului generalizat si ridicat la rangul de virtute.
Din pacate insa Hristos nu se mai rastigneste inca odata pentru noi ci la sfarsitul veacurilor va veni ca Drept JUdecator sa judece "viii si mortii".
Atunci fiecare va fi evaluat in functie de faptele Sale si va fi numit fie "sluga buna si credincioasa" care a valorificat bine talantii daruiti atat de generos de Dumnezeu, dupa cum ne arata Pilda Talantilor, fie "sluga vicleana si lenesa", care a ingropat talantul in terenul arid al unei vieti banale si supusa total pacatului si viciului.
Deoarece la tot pasul astazi auzim de coruptie sau inselatorie si combaterea lor, de catre institutii spacializate in acest domeniu incepem demersul nostru printr-o definitie generica a minciunii, coruptiei si inselatoriei.

1.Minciuna este conform definitiei din DEX:"afirmare prin care se denatureaza in mod deliberat adevarul; neadevar. Deprindere de a minti. Plasmuire a imaginatiei; fictiune, amagire.Minciuna isi are izvorul la diavol, care este "tatal minciunii"(Ioan VIII,44), cel care a comis prima minciuna din istoria umanitatii aceea de a prezenta un rau ca pe un bine aratatand primilor oameni ca e bine sa incalce porunca Creatorului de a manca din Pomul cunostintei binelui si raului.

Minciuna este prezenta permanent in istoria umanitatii, desi istoria nu consemneaza decat minciunile unor indivizi ramasi in ochii posteritatii si pentru anumite merite. Ea persista ca o antiteza a adevarului, care este apanajul Divinitatii, care se adreseaza omului de pretutindeni si de totdeauna prin cuvintele Psalmistului:" pierde-voi pe toti cei ce graiesc minciuna..."(Psalmul V,6).

Minciuna nu este justificata in nicio situatie deoarece "scopul nu scuza mijloacele" -acesta este adevaratul sens al frazei denaturata voit in decursul secolelor de dominatie a minciunii. O alta maxima spune:"minciuna are picioare scurte". Adevarat, caci o minciuna, chiar spusa fara intentia sa denatureze adevarul are un final nedorit.

Adevarul o invinge intotdeauna si de aceea denaturarea unui adevar ar trebui sa ingrijoreze pe orice crestin, care stie ca Hristos a fost marturisit de toti ca fiind Adevarul in persoana, el promovand si prin invatatura Sa numai adevarul.