Fratii Jderi - domnia lui Stefan cel Mare

Romanul istoric „Fratii Jderi” evoca epoca domniei lui Stefan cel Mare între anii 1469 si 1475, fiind considerata o epopee, un amplu poem epic care povesteste fapte eroice, împletind datele istorice cu produsele fictiunii si ale legendei.
Tema: de astfel unica pentru toate romanele sale istorice este aceea a luptei pentru libertatea nationala si sociala a poporului vazuta în strânsa legatura cu evolutia tarii Moldovei.

Scrisa în anii maturitatii, dupa alte evocari istorice, într-o perioada de puternica instabilitate politica, sociala si culturala, în anii dinaintea ultimului razboi mondial si în timpul acestuia, pentru autor Moldova din veacul al XV-lea condusa de mintea geniala si bratul tare al lui Stefan cel Mare reprezinta o epoca de echilibru si putere. Este epoca maximei stabilitatii a statului moldovenesc sub domnia lui Stefan cel Mare. Fara sa rezolve desigur contradictia sociala fundamentala a feudalismului, aceea dintre serbi si exploatatorii lor, Stefan cel Mare a adus o relativa pace interna prin asezarea temeinica a unei puteri centrale antiboieresti, alcatuita din elemente care sprijineau domnia. În felul acesta, epoca evocata de Sadoveanu este epoca pregatirii si începerii luptei pentru asigurarea independentei de stat, prin scuturarea vasalitatii fata de turci, stare în care se afla Moldova de la predecesorul sau Petru Aron .

Trilogia „Fratii Jderi” este alcatuita din romanele „Ucenicia lui Ionut (1935), Izvorul-alb (1936) si Oamenii Mariei sale fiind un roman epopeic simbolic pentru ca ne gasim în fata atât a destinului individual cât si cel colectiv, investite cu sensuri simbolice.
Ucenicia lui Ionut - Volumul I - este un roman al cunoasterii primitive, empirice, al credintelor în mituri si în minuni, al initierii, pentru ca Ionut intra ucenic la ucenicia armelor din porunca domneasca spre a învata cum sa devina ostas adevarat.
Intriga complicata si imprevizibila, situatiile epice limita, culoarea locala ce contribuie în buna masura la realizarea tonalitatii, dau, evident, impresia de roman istoric, unde întâlnim formule ale romanului de aventuri practicate de Walter Scott si Al. Dumas.

Hramul Manastirii Neamt, cu care se deschide primul volum este un spectacol ceremonial ce are rolul de a sublinia maretia voievodului si unitatea dintre acesta si mase. În acest moment intra în scena Ionut Jder si Nechifor Caliman. Din povestea batrânului staroste, plina de umor, aflam despre razboiul lui Stefan „cu aceasta tara fara rânduiala”, unde poruncesc „multi stapâni”. Acum se contureaza vechiul conflict domnitor-boieri.

Facem apoi cunostinta cu familia lui Manole - Par Negru al carui feciori sunt cu totii închinati slujbei domnesti: Simion-comis si el; Nicoara - calugar care sub anteriul monahal poarta arme; Cristea al doilea comis aflat sub influenta frumoasei Candachia, Damian-negutator la Liov dar „ochiul deschis al domnitorului” peste hotare, Ionut - mezinul este chemat în slujba domneasca.
Intriga se învârteste, mai ales în jurul tentativei nereusite a lui Gogolea Pogonat de a-l rapi pe Catalan. Armasarul domnesc are însusiri magice. În el este concentrata puterea voievodului.
Arhimandritul Amfilohie si parintele Timotei sunt dascali vestiti de la care Ionut are multe de învatat.

Numita „bildungsroman”, „Ucenicia lui Ionut” este deocamdata un roman al inocentei. Candoarea tânarului erou este reliefata mereu de catre Nechifor Caliman, care îl numeste „mânz”. Tânarul cunoaste si prima criza erotica. Dragostea pentru jupînita Nasta, de la Ionaseni, îl determina sa tradeze fratia de cruce cu Alexandrel-Voda - fiul domnitorului. Are prilejul sa-si treaca examenul de ostean adevarat, prin lupta vitejeasca cu dusmanii lui Voda, salvând viata fiului domnesc. Ionut dovedeste ca este format ca ostean în timpul luptei contra tatarilor când îl ajuta pe Simion sa captureze pe fiul lui Mamac Han. Apoi, cum se întâmpla frecvent în acele vremi, are loc o iesire în prada a tatarilor în urma careia cade în robie jupânita Nasta - prima dragoste a lui Ionut.

Evadarea necugetata din cadrul familial este pâna la urma pentru Ionut o calatorie cognitiva - tema epopeica si ea în roman. Aflând ca jupânita Nasta a fost vânduta unui serai, Ionut de unul singur se duce s-o scoata din mâinile turcilor în chiar cetatea lor bine aparata. Dar jupânita, pentru care a fost întreprinsa întreaga actiune eroica nu se mai afla printre cei vii, deoarece preferase sa se arunce în apa decât sa cada în mâna turcilor.