Friedrich Nietzsche

Friedrich Nietzsche
In realitate, Nietzsche era un om cu o silueta firava, suferind mereu de nervi,de stomac, amenintat de orbire,o fiinta traind intr-o cumplita izolare,fara prieteni,fara vicii, muncind in odaia sa mohorta pana cand se prabusea peste hartiile si multimea flacoanelor cu medicamente. Nascut la Rocken, langa Lutzen, tatal sau era preot protestant,cu amestec de sange polonez.Dupa primii ani de invatatura la scoala din Naumburg, urmeaza cursurile Colegiului Pforta, remarcandu-se ca un elev excep-tional dotat.Aici scrie versuri in forme si ritmuri conventionale; tot aici compune muzica .In 1864,paraseste Pforta,cu intentia de a studia teologia si filologia clasica,fiind inca insufletit de elenism,dar si de ideile crestinsmului.

In ciuda faptului ca la 19 ani se credea slujind deja unui ,,Dumnezeu necunocut’’In 1869,la varsta de 25 de ani,pe cand se gandea sa abandoneze studiul filologiei in pofida chimiei,este numit profesor de filologie la catedrala din Basel. Inainte insa de a parasi Leipzig-ul , el face cunostiinta cu Richard Wagner,cu care leaga o stransa prietenie de scurta durata.In aceasta perioada apare eseul sau intitulat (Nasterea tragediei din spiritul muzicii).In acest eseu conceput de pe pozitia romanticului,influentat de Schopenhauer,din care si descinde ca filozof si nu intamplator dedicat lui Wagner,Nietzche demonstreaza ca arta este dionisiaca (muzica) sau apolinica(in plastica si in ex-punerea literara).

Dupa asertiunea sa , drama muzicala wagneriana intruchipeaza aceste doua insusiri.atingand astfel desavarsirea.Este un punct de vedere pe care il va retracta dupa aparitia lui Parsifal ,reprosandu-i lui Wagner spiritul prea crestinesc al acestei opere. Intrand intr-o noua faza a gandirii sale filozofice, Nietzsche dezvolta teorii deosebit de periculoase, conform carora salvarea din decadenta si degradare a valorilor ar urma s-o aduca ,,Supraomul’’ (Asa grait-a Zarathustra), omul-stapan , situat dincolo de compatimire in spirit crestin,dincolo de bine si de rau (Dincolo de bine si de rau) pentru care nu exista o morala a celui slab si nici dreptul de stapanire a celor multi. Situandu-se pe aceste pozitii,Nietzsche afirma necesitatea crearii unei religii noi, intemeiate pe alte mituri, pornind de la o etica ce avea sa gaseasca larga audienta in fascism (,, bunatatea este egala cu forta’’).

Dintre operele sale filosofice mentionez Vointa spre putere , Amurgul zeilor,Omenesc,prea omenesc,Consideratii in afara timpului. Nietzsche a fost inzestrat cu daruri scriitoricesti exceptionale ,dezvoltand un stil aforistic unica in literatura germana,iar proza sa ritmata din Asagrait-a Zarathustra isi gaseste in prezent corespondentul poate doar in opera lui Ernst Junger.Poezia sa,pe care a adunat-o intr-un volum,este moderna,sugestiva in expresie, de nuanta holderliana, receptiva la jocul luminilor, deloc alterata de filozofia pe care si-a fundamentat-o. Atat proza, cat si poezia lui au influentat stilul multor scriitori, gasind insa ecoul cel mai favorabil la expresionisti,carora Nietzsche le-a transmis tonul sau imnic si patetic.

Inainte de a incheia biografia acestuia , mentionez unele aforsime rostite de Nietzsche,de-o inegalabila beatitudine :,, Din toata otrava noastra balsam facut-am;mulgand vaca Tristetii,bem acum dulcele lapte al ugerului sau, ,,si cea mai seaca nuca iti cere s-o spargi’’, ,,O gura stirba n-are dreptul sa zica toate care-s adevarate’’, ,,cand precum fructul, ai miezul cel dulce,atunci sa sti sa nu te lasi mancat’’ , ,,Dumnezeu este un gand ,care indoaie tot ce-i drept si face sa se clatine ceea ce-i tare-n temelii’’, ,,Exista o nevinovatie in admiratie, aceea a omului ce nu s-a gandit,inca,ca ar putea fi admirat si el intr-o zi'' .